Travel BMW X5 România – Diamante în noroi

Travel BMW X5 România – Diamante în noroi

Ovidiu Jelea este BMW Driver Trainer, lucrează pentru echipa Emotions By Motion și a pregătit traseele pentru un eveniment BMW ce urmează să înceapă în curând. El ne-a trimis povestea experienței lui cu modelul X5 30d.

Întâlnirea mea primăvăratică cu X5-ul de culoarea toamnei nu a fost dragoste la prima vedere. Dintotdeauna mi-au plăcut mai mult decât orice mașină sedanurile sport. Îmbinarea liniilor elegante, ușor clasice, cu alura sportivă a modelelor de Seria 5 mă atrage mai mult decât liniile puternice, masculine ale SUV-urilor sau muscularitatea ostentativă a supercarurilor. Nu aș fi renunțat la o relație pe termen lung cu o Serie 5 decât poate pentru o aventură nebună cu un Z4. Acesta e și motivul pentru care încă mai am prima mea limuzină sport, o superbă E34 525i, pe care am cumpărat-o fiincă mi-a plăcut impresia lăsată de ea în filmul Ronin, mașină care a devenit între timp o ”Legendă”, cum îmi place să îi spun.

 

Așa că, aflându-mă în fața X5-ului arămiu, alături de care urma să îmi petrec aproape o lună de zile, nu prea știam exact ce să cred. Am privit mașina din față, apoi din spate și am decis că are un aspect ”voluptuos” și că numele pe care îl va purta în această lună cât vom fi împreună va fi ”Kisa”. Prima piesă pe care am ascultat-o împreună a fost ”After Dark” – Tito & Tarantula, chiar dacă, teoretic,  urma să stăm împreună mai mult din zori și până la amurg și nu după lăsarea întunericului. Mi-am aruncat în portbagaj duffel bag-ul  uriaș, plin de echipament și m-am urcat la volan. Kisa avea încă numere roșii și aproape zero kilometri. ”O virgină”, m-am gândit și am mângâiat ușor volanul șoptindu-i că ”va fi bine”. În sinea mea știam însă că destinul a pregătit pentru Kisa un start în viață cu totul special.

Urma să facem împreună primii ei kilometri căutând cele mai frumoase drumuri din România, dar și cele mai spectaculoase trasee de off-road, pentru un eveniment ce va începe în luna martie, când noua Serie 5 va putea fi testată pe traseele de asfalt ce urma să le descoperim împreună și mai mulți frați și surori de-ai Kisei, SUV-uri sau SAV-uri BMW, urmau să intre în zonele sălbatice pe care ea le va explora înainte de toți. Pentru că evenimentul va fi în martie, aventura noastră de descoperire s-a întâmplat în februarie. O mare parte a României era sub zăpadă când am pornit, cealaltă era măturată de ploi. Perioada din an, combinată cu diferențele de temperatură aveau să ne ofere o experiență cu gheață, polei și ceață, iar din punct de vedere al aderenței, totul urma să fie greu și foarte greu. Știam asta atunci când am mințit-o frumos că totul va fi OK. Nu avea cum să fie așa, pentru că eram decis nu doar să-i testez limitele ci și să o împing dincolo de ele.

În afară de sacul de dormit din duffel-bag, aveam în portbagaj apă și provizii. Nu, nu urma să o scot pe Kisa la picnic, urma să mergem împreună cât de departe putea ajunge și, dacă se întâmpla să rămânem împotmoliți pe undeva, o noapte împreună sub cerul liber era o soluție acceptată din start de amândoi.

 

Am prins multe apusuri de soare unul lângă celălalt și am și numărat și stelele împreună. Am trecut prin ploaie torențială, ceață, vânt și ninsoare, dar am și admirat împreună unele dintre cele mai frumoase priveliști din țară. Am făcut primele urme în zăpadă prin păduri neumblate până atunci de nimeni, am urcat dealuri, stânci și munți unul alături de celălalt.

Am văzut mistreți, iepuri, vulturi și căprioare, am întâlnit în drum și zeci de oi și măgari. Nu a fost frumos întotdeauna, am trecut și pe alei pline de spini, atenți la capcane ascunse sub zăpadă, am alunecat împreună pe gheața de marginea prăpăstiilor, la un pas de dezastru, sau am fost prinși în mâinile inamicilor cei mai mari pe care i-am avut în această perioadă: noroaiele.

Nu a existat aproape niciun loc în care să nu dăm piept cu noroaiele înșelătoare, care abia așteptau să ne captureze, să ne facă prizonierii lor. Atunci decuplam toate sistemele Kisei, care aveau grijă de siguranța noastră în restul timpului și lăsam frâu liber spiritelor noastre sălbatice. Au fost zeci de mocirle clisoase, hoațe, parșive, care au încercat să ne înfrângă, însă au fost dominate de fiecare dată de Kisa, care a dansat lasciv deasupra lor.

Sunt un tip egoist, care iubește enorm momentele transformate în amintiri unice, îndrăgostit mai mult decât orice de propria libertate, de gustul pe care mi-l dă senzația de a ajunge într-un loc doar pentru a pleca repede mai departe, un vagabond. De la bun început am știut că experiența cu Kisa va fi una de primăvară, rapidă și scurtă, a cărei esență va fi să profităm cât mai mult unul de celălalt, așa că m-am aruncat în peripeție fără niciun fel de așteptare.

Am fost imediat surprins de felul spontan în care mi-a răspuns, parcă vrând să-mi transmită că orice relație adevărată începe cu o aventură, dovedind fidelitate și disponibilitatea de a trăi alături de mine oricum altfel decât banal. În fiecare secundă m-a făcut să simt că e gata oricând să mă urmeze în visul meu nebun de a descoperi locul unde se termină această lume.

”One more for the road
I need to know
Where’s the end of thïs world….”

a fost refrenul pe care Kisa l-a cântat de cele mai multe ori pentru mine în călătoria spre un final inevitabil, pe care doar eu îl știam:

Nu eram destinați unul celuilalt.

Cu puțin timp înainte de a face împreună 10.000 de kilometri am șters din memoria Kisei indicativul ”Vagabond’s Smartphone” cu care ne conectam pentru a asculta împreună nu doar  ritmurile formației URMA, ci un album întreg cu inegalabila muzică a anilor ’80 – ’90 care ne-a însoțit în această călătorie unică. M-am tolănit pentru încă o  dată în scaunul nostru de piele și am fredonat împreună…

The sun is coming up
And I need to be on my way
Back
To my love
One drink’s all I need
I got to go
I’m not from this world
One more for the road
I need to know
Where’s the end of this world

Apoi ne-am privit pentru ultima dată în parcarea BMW Group România, acolo unde ne cunoscuserăm. Ochii ei angelici s-au intersectat cu ai mei și pentru o secundă timpul a stat în loc, toate clipele petrecute în această lună în care am fost împreună într-o fugă continuă, de parcă ne era frică de timpul ce trece, mi-au zburat prin fața ochilor. Aventuri. Ritmuri. Pericole. Cadre. Viraje. Amintiri.

Kisa părea pregătită să accepte destinul inevitabil, ceea ce mi-a tulburat și mai mult lipsa de pace interioară atunci când i-am întors spatele,  cu regret. Febra de până atunci se potolise într-un foc distant.

Acum caut ceva ca să pot uita…

text și foto – Ovidiu Jelea

 

Comentarii

©2017 BMW BLOG ROMANIA.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

BMW BLOG ROMANIA aparține grupului de presă IN MOTION MEDIA.

Conectează-te folosind datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account