Ce mai înseamnă plăcerea de a conduce după ce ai zburat în mai multe avioane supersonice și cum o poți regăsi într-un BMW 320d xDrive Touring am aflat de la Adelin Petrișor, cel mai prolific reporter român în ceea ce privește corespondențele de război.

Când lumea aude numele Adelin Petrișor se gândește la corespondențele de război, la reportajele pe care alții nu s-au încumetat să le facă. În 1996, la 21 de ani, a relatat din Liban, unde o bucată din această țară era ocupată de Israel. Un an mai târziu era ținut ostatic 36 de ore în Albania, împreună cu operatorul Cosmin Herea, fiindcă niște soldați i-au considerat teroriști. Iar cariera lui continuă de atunci să acumuleze experiențe extraordinare pe care le-a relatat inclusiv publicând cărți și albume foto apreciate, exemplu fiind albumul „Coreea de Nord, un lagăr cât o țară“. Cinci fotografii din Coreea de Nord realizate de el au câștigat categoria „Editorial non-pro“ a concursului International Photography Awards și, în plus, a fost nominalizat la Discovery of the year (Lucie Awards). La fel, reportajul său despre închisoarea Guantanamo a fost premiat de APTR. A descusut limba unor dictatori și lideri la care se ajungea foarte greu, exemplu fiind interviul cu Yasser Arafat, când acesta era sub asediul armatei israeliene. Dar noi am discutat cu Adelin Petrișor prin prisma pasiunii sale pentru mașini. E greu să-l impresionezi cu orice, fiindcă a zburat în mai multe avioane de luptă și supersonice decât am avut noi modele noi de tramvai de la Revoluție până în prezent. Dar, cunoscându-l, am descoperit un om blajin, care știe să îți asculte opiniile, vorbește calculat și povestește cu mare drag despre fiica lui. Așadar, vorbim despre două laturi complementare. Și le găsim pe amândouă reflectate în mașina pe care o conduce acum, un BMW 320d xDrive Touring. Spiritul dinamic al lui Adelin este foarte bine exprimat prin faptul că este ambasador al mărcii BMW în România și prin faptul că modelul condus acum are pachet aerodinamic M și culoare Gri Mineral, cu care a asortat jante sport Double-spoke de 18 inch vopsite în aceeași culoare. De altfel, Adelin știe clar ce preferințe are în materie de culori BMW: „Sunt înnebunit după albastru Estoril. Am avut vreo 3 mașini în culoarea asta și am zis că e timpul să fac o schimbare. La un pachet M am ales un gri mineral. Pentru M3 și M4 îmi place Yas Marina Blue“. În interior găsim scaune sport pentru șofer și pasagerul din dreapta, transmisie automată sport Steptronic, volan M, panou de instrumente de bord BMW Individual tapițat în piele neagră ca și restul habitaclului, inserții din aluminiu cu model Hexagon și ornamente albastre finisate mat.

Adelin privește mașina drept un mijloc de transport potrivit și pentru familie și, totodată, îi place mult designul break-ului Seria 3, după cum ne-a explicat: „Am condus și 3 GT, care este mai spațios decât Touring-ul. Dar mie îmi place mai mult break-ul pentru linia caroseriei și pentru că e foarte practic. Am copil, car biciclete, skiuri și plăci de snowboarding iarna, iar vara plăci de wakeboarding. De curând am cumpărat o bicicletă și nu aveam suportul de portbagaj pentru ea. Și e o bicicletă mare, dar a intrat în break fără probleme, fără să fie nevoie să-i scot roata din față sau să-i întorc ghidonul.“

Adelin ar fi printre cei mai fericiți dacă BMW ar construi un M5 Touring: „Foarte mult mi-a plăcut M5-ul. Este comparabil cu Ferrari, dar este de oraș și treci mai ușor neobservat. Mulți văd doar un 5 mai înzorzonat. Nu atrage atenția, are portbagaj mare. De curând am vizitat BMW Welt și linia de asamblare a Seriei 3, unde am învățat de la pilotul Claudiu David și de la alt instructor BMW cum să strunesc un M3 și am avut ocazia să stau de vorbă cu Domagoj Dukec, șeful departamentului de design exterior de la BMW. L-am întrebat de ce nu se bat și ei cu Audi RS6 Avant, de ce nu fac un M5 sau M3 Touring. Mi-a răspuns clar că America și Asia nu sunt interesate, iar în Germania s-ar cumpăra prea puține. Dar, până la urmă, eu zic că poți să-ți tunezi break-ul.“ Motorizarea diesel de 2 litri și 190 CP aleasă pentru 3-ul Touring pe care îl conduce oferă un echilibru bun între performanțe și consum eficient de combustibil. De altfel, 320d xDrive Touring este creditat cu un consum mediu de 4,9 l/100 km. Dar nu-ți pare rău să întrerupi regimul ăsta calic atunci când dai de viraje. Nu de alta, dar merită să te bucuri de faptul că Seria 3 este apreciată pentru dinamica sa. Și Adelin vede lucrurile în felul acesta: „Eu am condus Audi foarte mult, din 2003 până în 2012, când am început să conduc BMW. Am condus A4, A5 și un A4 allroad, care este o mașină foarte reușită. Însă ce mi-a plăcut la BMW a fost direcția. Și, având propulsie, adică tracțiune spate, se simte altfel mașina, se conduce altfel. Ai feedback-ul mult mai bun. Când ai dat de volan un grad, atât se duce mașina.“

Adelin privește condusul și conceptul de viteză dintr-o perspectivă aparte, fiind influențat de faptul că a zburat în mai multe avioane de vânătoare supersonice. În primul rând subliniază importul de tehnologie: „Industria auto a împrumutat mult din aviație. Inclusiv la BMW vezi cum e cockpit-ul orientat spre șofer. Și bordul de la modelele Saab este asemănător cu cel al avioanelor. De exemplu, am văzut asta zburând în avionul Saab JAS 39 Gripen. Și head-up display-ul, tehnologie regăsită la BMW, Mercedes-Benz, Audi și alți producători, este împrumutat din aviație. În avioane ai proiectate în vizieră diverse informații, iar capetele rachetelor îți urmăresc mișcările capului tău pentru că ai senzori pe cască. Tot timpul armele îți urmăresc privirea, se întorc după cum te întorci tu. De asemenea, materialele precum carbonul au fost utilizate mai întâi de avioane.“

Desigur, experiența zburatului cu supersonice este una aparte, astfel că Adelin percepe diferit senzația sau nevoia de viteză: „După plecarea în spațiu cred că este a doua cea mai intensă experiență. Am fost pe portavion. Decolarea de pe un portavion și apuntarea sunt senzaționale. În zborul supersonic nu ai repere și nu îți dai seama că zbori poate cu mult peste viteza sunetului. Experiența cu un avion militar este intensă datorită G-urilor. Cel mai recent zbor l-am avut în noiembrie anul trecut cu un F-16 în Portugalia. Am avut 9 G preț de 3 secunde și jumătate. Adică eu care cântăresc 75 kg aveam de 9 ori greutatea mea. Când decolezi de pe un portavion este și mai interesant pentru că de la 0 la 250 km/h ajungi în 2,3 secunde. Și piloții de F-18 au o mână în gaz și cu cealaltă se țin în timpul decolării de un mâner. Îți imaginezi cum îți fac organele. Și când aterizezi ești prins de acea coardă de oțel și frânezi în 30 de metri.“

În contextul ăsta, aflăm în concluzie ce înseamnă plăcerea de a conduce. „Înseamnă că este foarte interesant să iei curbe. Să tragi un grad de volan și mașina să se miște un grad, nu mai mult nu mai puțin. Înseamnă că deși direcția e asistată, tu o simți destul de fermă și nu tragi de volan ca și cum ai avea un Fiat 500 și ai fi o domnișoară drăguță într-o parcare de mall. Înseamnă că te simți bine în mașină, că e ca și cum faci parte din ea. Mă refer la poziția în scaun, la feedback-ul dat de mașină. Trebuie să simți mașina, dar nu neapărat viteza contează. Am zburat în MiG-21 cu 850 km/h la 50 de metri de sol. Râdeam împreună cu pilotul, fiindcă i-am spus că în loc de mai mulți plopi am văzut un plop mai lat. Nu văd ce mașină mi-ar putea da aceeași senzație. Și am învățat de la pilotul Claudiu David că viteza în linie dreaptă este fix sifon, apă de ploaie. Am încercat aproape toate modelele BMW M pe piste de aeroport, pe circuite și am văzut cât de repede scapă mașina de sub control, oricât de asistată ar fi. Plăcerea este pe un drum virajat. Nu pe autostradă cu cruise-controlul, fiindcă atunci adormi. Nu trebuie să depășești viteza legală. Aproximativ două luni am mers cu un BMW M5, iar pe autostradă singura plăcere pe care mi-am permis-o a fost să plec un pic mai repede dintr-o benzinărie până am atins 130 km/h. În rest, nu cred că m-aș fi simțit mai bine dacă mergeam cu 200 km/h. Dacă te prostești cu 200 km/h pe autostradă nu faci decât să-ți pierzi carnetul.“