BMW Seria 6 Gran Coupe vs BMW E9 este o întâlnire istorică între prim-solistul canonului clasic și maestrul armoniilor moderne, cu ocazia Festivalului Enescu.

Foto: Dragoș Savu

BMW Seria 6 Gran Coupe vs BMW E9 duce sportivitatea elegantă, formele distinse, măiestria designului și rafinamentul  în lumea selectă a Festivalului Enescu. Ateneul Român, sprijinindu-și bolta greoaie pe stâlpii din marmură, a fost martorul unei întâlniri între generații care ne-a demonstrat încă o dată că BMW știe cum să construiască mașina perfectă și, mai important poate, că știa acest lucru și în urmă cu aproape jumătate de secol. În această companie, oricât de impresionant ar fi, BMW Seria 6 Gran Coupe este lăsat în umbră de liniile superbe ale trecutului, de detalii cromate care-ți fură privirea și de ceea ce înseamnă cu adevărat pasiunea motorizată în cea mai frumoasă formă. Sigur, tehnologia de care dă dovadă noul Seria 6 Gran Coupe, puterea sa și mai ales felul în care te îmbrățișează atunci când pășești în interior, e greu de egalat într-o etapă în care mașinile devin din ce în ce mai distante și mai puțin personale.

BMW Seria 6 Gran Coupe vs BMW E9: sfârșitul

În versiunea pe care am avut-o la dispoziție, 640d xDrive, BMW Seria 6 Gran Coupe este o piesă de inginerie desăfârșită. Cei 313 cai-putere ai motorului de 3,0 litri cu șase cilindri în linie poartă caroseria elegantă a Gran Coupe‑ului în 5,2 secunde de la 0 la 100 km/h și o duc, fără prea mult efort, până la o viteză maximă de 250 km/h. Când ești la volan, Gran Coupe-ul îți oferă o siguranță și o încredere de sine care-ți crează dependență. Apăsând butonul ce pornește motorul simți un tremur firav, dar pe care nu-l acorzi, de obicei, unui diesel. Transmisia automată cu opt rapoarte se acționează prin intermediul unui joystick care nu face altceva decât să trimită o serie de impulsuri către inteligența artificială ascunsă la bordul Gran Coupe-ului. Dacă ești darnic și peste cei 95.000 de euro ai prețului te listă, mai scoți din buzunar încă puțin peste 4.000 de euro, te vei bucura de avantajele sistemului Adaptive Drive. Chiar dacă BMW Seria 6 Gran Coupe nu este o mașină „sport“, ci mai degrabă o limuzină confortabilă, mașina nu uită că are o tradiție de dus mai departe. Pe lângă cei 313 cai‑putere, 640d xDrive, îți oferă și 630 Nm pe care îi la dispoziție între 1.500 și 2.500 de rotații pe minut, așa că mașina accelerează foarte repede. Adaptive Drive te lasă să alegi felul în care vrei ca mașina să se comporte, de la ECO Pro, până la Sport Plus. Ce-i drept, în 90% din cazuri o să preferi modul Comfort, pentru că acesta i se potrivește cel mai bine mașinii. Oricum, deși vorbim despre o mașină ce cântărește aproape două tone, comportamentul dinamic este la cote destul de înalte. Dar, spre limită devine foarte evident că Seria 6 Gran Coupe are alt scop, nu acela de a scoarte cei mai buni timpi pe circuit. E o diferență majoră între sportivitatea elegantă și sportivitatea brutală, axată strict pe perfromanță. Seria 6 Gran Coupe duce la îndeplinire foarte bine rolul de companion de călătorie. Poziția la volan, rezervele uriașe de putere, transmisia automată impecabilă și setările suspensiei sunt concepute pentru drumurile boeme din sudul Franței. La volanul acestei mașini nu ai nevoie decât de un drum frumos, un piesaj de vis și o destinație. Toate celelalte se vor rezolva pe parcurs.

În interiorul noului Seria 6 Gran Coupe, scaunele, din piele Nappa, în culoarea coniacului îmbătrânit, te invită să te așezi într-o lume în care eleganță este unitatea de măsură a tuturor lucrurilor. Levierul selectorului de viteză este înconjurat de elemente ceramice, iar acestea sunt, la rândul lor, înconjurate de lemn, pentru ca mai apoi totul să se contopească în pielea neagră ce acoperă tot bordul și cotiera centrală. Volanul îți pică perfect în mâini, pedalierul este exact acolo unde ar trebui să fie, iar din poziția joasă de la volan, cu vizibilitate limitată către spate, tot ce trebuie să faci e să apeși accelerația și să te bucuri de tehnologia secolului XXI. La drum întins, Seria 6 Gran Coupe parcurge kilometrii cu o apetit uriaș, iar pentru că promite să consume doar 5,6 l/100 km în regim mixt, nu trebuie să oprești la benzinărie decât după o mie și ceva de kilometri. Prin urmare, nimic nu te oprește să explorezi mașina, să-i iubești avantajele și să înveți să-i accepți minusurile. Pe un drum virajat, Seria 6 Gran Coupe te invită să-l forțezi un pic, să-i descoperi limitele. Și, atunci când ai parte și de tracțiunea integrală, tinzi să faci asta. Problema însă apare în momentul în care ai intrat într-un viraj prea tare și simț cum direcția nu e conectată așa cum trebuie la roțile din față. Suspensia își arată și ea limitele, iar inerția celor două tone de metal te duce spre o subvirare surprinzătoare. Așa cum spuneam, Seria 6 Gran Coupe 640d xDrive nu e o mașină sport în adevăratul sens al cuvântului. Dacă asta vrei, BMW îți oferă un M6 Gran Coupe. Dar pentru plăcerea de a conduce mult, legal și elegant, 640d xDrive este alegerea potrivită. Pe de altă parte, forța de care mașina dă dovadă, modul ireal în care viteza crește și liniștea, alături de lipsa de implicare pe care o simți atunci când mergi cu 200 km/h nu sunt deloc naturale. Practic, nu prea simți vreo diferență între 120 km/h și 200 km/h. În mașină este la fel de liniște, accelerarea nu oferă nici cel mai mic strop de dramă, iar singurul lucru dă viteza de gol este repeziciunea din derularea peisajului. Din punctul ăsta de vedere, mașina asta mare și albă, cu cele patru portiere, cu cele patru locuri, cu cei 313 CP și cu cele două tine ale sale, s-a depărtat prea mult de tradiția sa, în dorința de a deveni un GT de cursă lungă. Nu mă înțelege greșit, mașina nu face niciun compromis când vine vorba de calitate, de rafinament sau performanță. Pur și simplu, pare mai degrabă un robot din viitor care face lucrurile pentru tine, atunci când ție îți e prea lene. Tocmai de aceea, un BMW E9 spune o cu totul altă poveste.

BMW Seria 6 Gran Coupe vs BMW E9: începutul

Privindu-l acum, BMW E9 îmi pare una dintre cele mai frumoase mașini construite de BMW vreodată. Poate chiar cea mai frumoasă. Și când te gândești că mașina asta are aproape 50 de ani, nu poți să nu faci un exercițiu de imaginație și să încerci să proiectezi vizual pe un perete al minții reacțiile pe care E9 le stârnea pe stradă în anul în care a fost lansat. Câte gâturi a sucit? Câți oameni l-au desenat? Câte copilării pasionate a marcat? Câți pereți a acoperit?

Pus lângă cea mai nou copil al familiei Seria 6, BMW-ul E9 nu pare deloc un bătrânel antipatic, hotărât să dea sfaturi de viață. Din contră chiar. Mie-mi pare mai energic, mai vioi și mai atletic decât Seria 6 Gran Coupe. Cu un profil demn de studiat în cursurile de design, E9 îți oferă, la prima vedere, o simplitate marcantă. Capota lungă, parbrizul nu foarte mult înclinat și plafonul aproape drept sunt completate de montat „C“ care stă sprijinit pe potrbagajul la fel de drept ca plafonul. Oricât ai privi profilul mașinii, e greu să găsești un arc de cerc. În contrast, Seria 6 Gran Coupe pare desenat numai din arce de cerc, iar linia plafonului coboară adânc spre spate, pentru a lăsa impresia unei mașinii dinamice. Acum 50 de ani, E9 nu avea nevoie de astfel de artificii de design. Tocmai pentru că atunci când te apropi, descoperi în E9 o serie de detalii absolut fascinante. Primul dintre ele, și poate cel mai spectaculos, este, de fapt, lipsa montantului B. Fără acest stâl trântit la mijlocul mașinii, orice coupe capătă un aer de aristocrat, lipsit de prejudecății și indiferent la comentariile audienței.

Cu o siguranță de sine greu de egalat, E9 domină zona din fața Ateneului Român. Iubitorii de muzică clasică ieși încântanți de la ultima reprezentație a Festivalului Enescu din acest an și se opresc puțin pe trepte, admirând cele două mașini. E9-le stă liniștit, îngânfat, parcă ferindu-se de atenție. Puțin nervos pe telefoanele care-l fotografiază, suportă însă blițurile și selfie-urile fără să protesteze. De cealaltă parte, Seria 6 Gran Coupe rămâne ignorat. Nimeni nu-l admiră, nimeni nu-l fotografiază. Chiar dacă e alb, mare și opluent, iar prețul de listă poate fi ghicit cu ușurință. aceasta a fost dovada de care aveam nevoie pentru a fi sigur că nu sunt singurul care ar alege oricând să plece la drum cu E9-le și ar lăsa Gran Coupe-ul pentru zilele cu ploaie și zăpadă. 2800 CS exercită o atracție greu de explicat, dar când ești în apropierea lui te atrage ca un magnet pentru simțuri. Te bucuri când îl vezi, iar când stă cu motorul pornit îți deschizi nările larg și tragi aer adânc în piept. Și nu, nu e vorba despre o tentativă de sinucidere, e vorba despre mirosul de benzină nearsă care se varsă pe eșapamentul cromat și care-ți hrănește pasiunea motorizată. Albastrul ăsta îl prinde foarte bine, iar în fața stativelor cu lumini ale fotografului îi citești imperfecțiunile și te bucuri de ele. Micile defecte fac parte din farmecul mașinii, o personifică și o duc tot mai departe de stilul robotizat al noii generații. Dacă un Gran Coupe nu-ți cere decât să-l conduci, E9-le are mult mai multe pretenții. Cu el nu e suficient doar să apeși un buton și pedala de accelerație. Trebuie să-l asculți, să-l îngrijești și să- faci pe plac atunci când bolboristul motorului dă semne că injectoarele cele două carburatoare Solex nu mai sunt chiar în mințile lor. 2800 CS are sub capota lungă un motor cu șase cilindri în linie de 2.788 de centrimetri cubi care dezvolta în ’69, atunci când mașina din testul nostru a părăsit fabricat, 170 de cai-putere la 6.000 de rotații pe minut. Cuplul, de 234 Nm la 3.700 de rotații pe minut, era transmis către puntea spate prin intermediul unei transmisii manuale cu patru trepte. Și da, carburantul folosit de 2800 CS este cel corect, pentru că diesel‑urile încă nu fuseseră montate pe modele cu valențe sportive. Prin urmare, atunci când a fost lansat, E9-le se putea lăuda cu perfromanțe dinamice notabile. Ce-i drept, nici acum nu stă rău. Mașina cântărește aproximativ 1.300 de kilograme și, chiar dacă nu te va da pe spate, se mișcă mult mai bine decât 90% dintre compactele de astăzi cu ale lor motoare cu trei cilindri. Atunci când a fost lansat pe piață, în 1969, 2800 CS-ul din pictorialul nostru promitea un sprint de la 0 la 100 km/h în 8,3 secunde și o viteză maximă de 200 km/h. Îți poți imagina cum era să mergi acum 50 de ani cu 200 km/h? Eu nu. Oricum, comparat cu ce livrează acum noul Seria 6 Gran Coupe, evoluția tehnologiei, a performanței și a rafinamentului este evidentă. Și totul s-a întâmplat în doar 50 de ani.

Pe de altă parte, în timp ce tehnologia a evoluat, mașinile s-au distanțat tot mai mult de om. Dacă acum jumătate de secol, între șofer și E9 se crea o legătură de prietenie, acum șoferului lui Seria 6 Gran Coupe vede mașina doar ca pe un obiect. Sigur, matematic vorbind, mașinile de acum sunt mai eficiente, mai deștepte, mai puternice, mai rapide și mai sigure. Dar tot ele au uitat că pentru noi, pasionații auto, contează mai puțin viteza de pe bord și mai mult senzația. Degeabă mergi cu 250 km/h dacă din interior pare că mergi cu 100 km/h. Degeaba apeși un buton să pornești motorul, dacă odată pornit motrul nu se face simțit. Da, știu vremurile s-au schimbat. Lumea vrea confort, eleganță și rafinament. Putere mare, consum mic. Downsizing, supraalimentare, transmisii automate inteligente și internet la bord. Direcții electrice, accelerație drive-by-wire. Mașina se îndreaptă cu pași lenți, dar siguri spre funcția de vehicul autonom. Tocmai din acest motiv, E9-le este o operă de artă a cărei valoare crește odată cu trecerea timpului. Acum 2800 CS este o investiție sigură, o jucărie care te scoate din monotonie și prieten care-ți cere sacrificii, dar pe care ți le răsplătește înzecit.

Urmărește și interviul cu maestrul Gunther Graef, cel care a pus pe roți un BMW 3.0 CSL: