Test drive BMWBLOG: MINI Cooper S Coupe

Când BMW a readus la viață legendarul MINI în 2001, nimeni nu ar fi putut prevedea cât se va dezvolta această marcă în deceniul ce va urma. Renașterea unor modele istorice într-o interpretare modernă nu este o rețetă nouă, designul neo-retro fiind folosit în mod frecvent de marii constructori pentru a concepe noi și noi best-sellere.

Ca să dăm câteva nume, Volkswagen a dat lovitura cu New Beetle în 1997 și a reînoit povestea de succes anul trecut, când a fost lansată cea de-a doua generație, Fiat a trecut din stadiul de semi-falimentar în postura de acționar majoritar al grupului Chrysler, și asta datorită imensului succes comercial pe care l-a avut micul 500, iar lista poate continua cu multe alte exemple, incluzând aici și supercaruri precum Ford GT sau Mercedes-Benz SLS AMG.

Însă cazul MINI este oarecum aparte printre toate aceste specimene. Spre deosebire de toți acești constructori, BMW și-a asumat relansarea unui brand bazat pe tradiția unui singur model, iar această strategie poate garanta succesul comercial doar pe parcursul unei singure generații, după care întrega filosofie trebuia regândită din temelii. Între 2001 și 2006, cât a fost produsă prima serie MINI, bavarezii au fost destul de rezervați în extinderea gamei și s-au mulțumit cu o variantă decapotabilă și câteva versiuni speciale bazate pe hatch, fără a se depărta însă de conceptul original al brandului.

Situația s-a schimbat însă radical odată cu lansarea celei de-a doua generații în 2006. După hatch-ul obișnuit, a venit o variantă alungită a acestuia, denumită Clubman, în stilul originalului Traveller din anii `60. După care lucrurile au luat-o complet razna, astfel încât, gama MINI numără în prezent nu mai puțin de 8 modele. Cum care opt? Păi să le enumerăm: hatch, Cabrio, Clubman, Clubvan, Coupé, Roadster, Countryman și Paceman. Dacă nu le știi pe toate, atuncă o privire aici și descoperă unde a ajuns MINI în cei 12 ani de la renașterea mărcii.

Cât despre MINI Coupé – căci despre el vom vorbi mai departe – acesta a răsărit în gama constructorului din Oxfordshire în 2011, după ce a fost anunțat de un concept cu același nume prezentat la Salonul Auto de la Frankfurt din 2009. Prima întrebare care ți se va ivi în minte când vei da ochii cu un astfel de model va suna ceva în genul „Ce mama naibii mai e și ăsta?”. E clar, e un MINI autentic, mai ales dacă-l vezi în pentru prima dată în oglina retrovizoare pe măsură ce se apropie rapid, eschivând traficul urban. Sigurul indiciu care ar putea anticipa silueta de coupé a acestui model este linia coborâtă a plafonului, dar acest detaliu poate scăpa unui ochi neantrenat. Însă n-ai cum să nu rămâi suprins când vei zări linia laterală și spatele acestui MINI, ce reușește să reorganizeze într-un mod absolut inedit proporțiile versiunii hatch, în condițiile în care lungimea totală a mașinii a crescut cu numai 11 mm.

Înainte de a încadra pripit acest seducător MINI în categoria mașinilor non-sens pe care, fie le iubești de la prima vedere, ori le urăști pentru totdeauna, n-ar strica să aprofundăm designul complex dincolo de aparențele de show-car. Ceea ce la prima vedere pare un fel de încrucișare vinovată între un MINI hatch și o Mazda MX-5 hardtop, este întruchiparea aproape perfectă a unei mașini sport proiectată pentru a se impune mai ales în oraș. Și nu este doar o impresie vizuală, pentru că cifrele confirmă întocmai această afirmație – lungimea de doar 3,74 m este ideală pentru un slalom obraznic prin urba aglomerată, iar specificațiile tehnice ale acestui MINI Cooper S Coupé pot fi catalogate fără nicio exagerare în segmentul sport. Dar, despre performanțele de care este capabil acesta, mai târziu.

Privind linia joasă a plafonului – comparată deseori cu o cască de pilotaj sau cu o șapcă de baseball întoarsă – ce plonjează abrupt către spate, ai să te întrebi cum se vor simți cei patru, mhm.. doi, ocupanți în interior. În caz că aveai vreun dubiu, MINI Coupé are doar două locuri… și cam atât. În spatele celor două scaune destul de similare cu cele de pe un MINI Cooper S hatch vei găsi doar un mic spațiu de depozitare, două difuzoare ale sistemului audio și o ușiță de acces către portbagaj, ce facilitează transportul obiectelor lungi. Și dacă se vor găsi unii cârcotași care să critice suprimarea banchetei, aceștia ar face bine să-și reamintească cum a organizat Peugeot cele patru locuri în 206 CC, astfel încât cu greu ai fi putut strecura un câine de talie medie pe bancheta din spate, ca să nu mai vorbim de două persoane adulte. Așa că, spre deosebire de francezi, cei de la MINI au proiectat un interior de două locuri în care au montat, surpriză, doar două locuri.

Pe de altă parte, nici în această configurație nu se poate spune că se stă boierește în interiorul unui MINI Coupé. Și probabil că această condiție nu a fost oricum cap de listă în caietul de sarcini, dar s-ar putea să te simți un pic claustrofob în Coupé, mai ales dacă ai o înălțime peste medie. Cu alte cuvinte, nu e o problemă de spațiu cât mai mult una de vizibilitate către exterior, pentru că deși poziția la volan ușor mai joasă comparativ cu un MINI normal îți lasă suficient loc la cap, iar lățimea interiorului este suficientă pentru a nu sta „umăr la umăr” cu pasagerul din dreapta, vei avea constant senzația că ești la comenzile unui tanc (unul mic, mic de tot) și privești afară printr-o fantă de doar câțiva centimentri. Evident, am exagerat un pic de dragul comparației, dar vizibilitatea chiar nu este punctul forte al unui MINI Coupé, mai ales că montanții posteriori foarte groși și geamurile laterale spate de mici dimensiuni fac din manevrele de parcare un scenariu de tipul „crede și nu cerceta”. Noroc că senzorii de parcare sunt disponibili în echiparea standard, semn că britanicii știu și ei câte ceva despre aceste deficiențe.

În rest, planșa de bord nu este cu nimic diferită de cea întâlnită pe restul modelelor din gamă, având același vitezometrul impozant care domină consola centrală și un turometru clasic în spatele volanului. Comutatoarele cu design insiprat din industria aeronautică au același impact și în prezent, la mai bine de 10 ani de la debut, iar senzația generală este că acest interior nu resimte în niciun fel trecerea timpului. Și nu fac referire aici doar la calitatea materialelor și ale finisajelor – unde există mici scăpări, dar care pot fi considerate parte din caracterul mărcii britanice – ci la sentimentul pe care îl ai când urci (sau, mai bine zis, cobori) în interiorul unui MINI. Bineînțeles, un produs cu amprenta BMW nu are cum să fie altfel decât un etalon de ergonomie și organizare intuitivă a comenzilor, iar modelul britanic nu contestă cu nimic această regulă. Iar când vei pune mâna pe volanul cu dimensiuni de-a dreptul perfecte, ai face bine să ai totul la îndemână încât să te poți concentra pe deplin pe cea mai de preț calitate a unui MINI: direcția.

Dacă ești câtuși de puțin pasionat de mașini, și ai mai răsfoit câte o publicație de profil în ultimii 10 ani, atunci știi deja vorba asta: MINI se conduce asemenea unui kart. Iar dacă n-ai mai auzit-o până acum, ia-o de bună, pentru că această asociere descrie întocmai buburuza roșie pe care o vezi printre aceste rânduri. Mașina asta virează de parcă roține anteriore ar fi conectate direct la nervul tău optic, iar procesul în care dorința ta se transformă în acțiune devine un fel de reflex subconștient, care îți iese perfect de fiecare dată. Nu o să spună nimeni acum că micul MINI Cooper S Coupé este la nivelul feedback-ului aproape haptic pe care îl oferă un Porsche 911 (clasic, cu direcție hidraulică) dar pentru un hatch cu tracțiune față, senzațiile induse de acesta sunt imbatabile atât în segmentul A cât și în clasele superioare.

Evident, toate eforturile ar fi fost de prisos dacă mașina s-ar fi clătinat pe cele patru roți la fiecare schimbare de direcție. Tocmai de aceea, britanicii n-au lăsat loc de niciun compromis și au ales pentru acest MINI o suspensie sport în toată regula. Cu alte cuvinte, cine caută comfort și ținută de drum pufoasă, ar face bine să se uite în altă parte, pentru că amortizarea fermă, combinată cu un ampatament mai mic de 2,5 m, transformă experiența din micul Coupé într-un supliciu renal de fiecare dată când ajunge pe drumuri proaste. În consecință, dacă suprafața de rulare este orice altceva decât un asfalt în stare bună, MINI-ul are tendința de a țopăi de colo-colo, solicitând corecții repetate ale direcției pentru a rămâne pe traiectorie. Din fericire, sistemul de frânare este excelent, oferind un răspuns prompt de fiecare dată când ești pe punctul de a aborda în plin un crater din asfalt și ai o viteză greșită.

Însă, odată ajuns pe un drum secundar sinuos și asfaltat cât de cât decent, vei fi uimit cât potențial stă ascuns în cei 3,7 m de mașină. Odată călcat pe coadă (pardon, pedală), MINI-ul Coupé se dezlănțuie impetos și înghite cu nesaț viraj după viraj, de parcă fix la acest scenariu s-au gândit inginerii când au conceput mașina. Ce-i drept, nici gânduri pașnice nu se poate spune că au avut, pentru că nimeni nu ar pune așa, degeaba, un motor de 184 CP pe o subcompactă de 1,2 tone. Și dacă tot am ajuns la specificații tehnice, e timpul să facem o recapitulare despre ce înseamnă „Cooper S” în limbajul MINI.

Motorizarea de pe acest MINI Cooper S Coupé este mult apreciatul motor 1.6 THP (ce a câștigat de cinci ori premiul pentru Motorul Anului în categoria în categoria 1,4 – 1,8 litri), dezvoltat de BMW în colaborare cu PSA, care, în această întruchipare, dezvoltă 184 CP și 240 Nm – cuplu constant între 1.600 și 5.000 rot/min. La nevoie, funcția overboost poate crește valoarea momentului maxim până la 260 Nm, disponibili pe o plajă între 1.700 rot/min și 4.500 rot/min. Iar toate aceste cifre sunt confirmate în practică prin răspunsul aproape instantaneu la impulsurile pedalei de accelerație, tehnologia de supraalimentare Twin-Scroll reducând incredibil de mult lag-ul turbo.

Toate bune și frumoase până ajungem să discutăm despre transmisie. Modelul testat era echipat cu o cutie de viteze automată Steptronic cu șase rapoarte, disponibilă opțional în schimbul unei sume de 1.605 €. Sincer, ai fi mult mai inspirat dacă, în locul acestei opțiuni, ai bifa un pachet stilistic mai îndrăzneț, pentru că un MINI Cooper S trebuie și merită să aibă o cutie manuală adecvată. Nu e ca și când transmisia automată nu și-ar face treaba cum trebuie, dar parcă omoară ceva din agilitatea care definește orice MINI, indiferent de varianta de caroserie sau motorizare. Iar alegerea acestei transmisii în cazul unui Coupé pare cu atât mai greșită, pentru că mașinuța asta e promovată drept cel mai sportiv model din gamă.

De parcă mai era nevoie de încă un argument, MINI Cooper S Coupé echipat cu transmisia Steptronic accelerează dela 0 la 100 km/h în 7,1 secunde și poate atinge o viteză maximă de 224 km/h. Nu e rău deloc, dar când vezi rezultatele de 6,9 secunde și 230 km/h ale manualei, parcă nu-ți pică atât de bine că ai dat 1.600 € ca să mergi mai încet. Plus că o să consumi mai mult, și implicit, o să poluezi mai mult. Datorită eliminării sistemului stop/start în cazul transmisiei automate, consumul urban (în condiții de iarnă, ce-i drept) al acestui MINI Cooper S Coupé s-a apropiat de 12 l/100 km. Enorm, ar zice mulți, pentru o mașină atât de mică. Da, dar nu se poate că s-a mers vreun moment economic, pentru că sunetul evacuării nu prea te mai lasă să iei piciorul de pe accelerație odată ce l-ai sprijinit zdravăn în podea. Pe lângă urletul răgușit din timpul accelerațiilor, cele două terminații cromate de sub bara de protecție posterioară te vor unge pe suflet și în timpul retrogradărilor, când lasă să se audă un mormăit grav de-a dreptul delicios.

Toată distracția asta costă, dacă ar fi să optezi pentru un Cooper S Coupé de bază cu transmisie manuală, vreo 27.466 €. Asta înseamnă că plătești cu 1.500 € mai mult decât pe un MINI Cooper S hatch, cu echipare similară. Ce primești în plus pentru banii ăștia? Păi, pentru început, primești (minus) două locuri, un interior mai înghesuit și o vizibilitate mai proastă. Plus un porbagaj mai mare (280 litri versus 180 litri, cât are un hatch) care devine brusc cu mult mai mic dacă alegi să rabatezi bancheta – acolo unde există – ajungând astfel la un volum total de 680 litri.

Să fie așadar MINI Coupé un exemplu clasic de jucărie excentrică la care plătești în plus doar ca să te poți simți special? Da, poți să iei în considerare acest scenariu. Dar, de asemenea, poți să iei în calcul că un Coupé chiar stă mai jos cu 23 mm decât un MINI hatch, deci legile fizicii spun că se va conduce mai bine. Iar felul în care stai la volan, chiar dacă ai în fața ochilor același bord de MINI, te face să te simți cumva conectat cu mașina, mai implicat în procesul de pilotaj. Privind în această direcție, minusurile legate de vizibilitate devin acum o sursă suplimentară de adrenalină, amintind de senzația pe claustrofobie dintr-un supercar clasic. Iar când vei trăi momentul acela în care, trecând de 80 km/h, vezi în oglinda retrovizoare cum îți crește un eleron suplimentar pe portbagaj, te vei felicita singur că ai ales mașina mai puțin practică și mai scumpă.