La prima intalnire anuala a posesorilor de MINI, organizata de Comunitatea MyMINI.ro in luna aprilie a acestui an, a participat printre MINI-uri Cooper, Clubman si ONE, si un MINI Morris din 1994, o editie speciala British Open Classic, cu motor de 1300cmc, cu injectie, si putere de 53 CP.

MINI Morris editia British Open Classic a fost construit pe baza lui Mini Mayfair, incepand cu anul 1992, si a fost produs in doar 1000 exemplare. Editia British Open Classic a fost printre ultimele exemplare Mini produse cu motorul de 1275 cmc. Pretul original pentru un astfel de exemplar a fost in Marea Britanie de 7.195 GBP, la acel moment.

Incantati de aceasta minunatie in miniatura, si curiosi sa aflam istoria sa, am luat legatura cu Daniel Busuioc, proprietarul acesteia, care ne-a povestit despre cum este sa fii posesor de MINI Morris, cum a intrat in posesia masinii, ce modificari i-a adus, si ce inseamna pentru el masina.

„Adevarul este ca eu am masina asta chiar din pasiune si imi face o deosibita placere sa o conduc… De multe ori uit ca este o masina speciala, deosebita si ma surprinde reactia oamenilor pe strada cand ies cu ea. In special copiii o remarca imediat si parca o gasesc a fi una dintre jucariile lor la o scara putin mai mare. Mi se intampla cand parintii imi cer sa-i las pe copii sa se uite mai aproape si chiar sa se urce in ea, plus fotografiile pe care le scot imediat cu ce au la indemana.

Nu ma deranjeaza deloc si chiar ma bucura sa vad placerea lor de a admira pe viu o legenda, mai ales ca asta imi aduce aminte adesea de momentul cand si eu am vazut pentru prima data pe viu un Mini clasic si parca atunci mi-a nascut dorinta ca intr-o zi sa am si eu unul sau cel putin sa-l pot conduce.

Dar sa va povestesc cum a fost: locuiam in Mexico City, obisnuiam sa-mi fac unele antrenamente prin alergari usoare pe unele trasee prin zona in care eu locuiam, pe strada, asta pentru ca la un moment dat te oboseste mental sa alergi in „cerc” pe o pista de atletism. Intr-o zi, cred ca prin 2002-2003, alergand, am fost surprins sa vad pe o strada, pe unde eu trecusem de zeci de ori pana atunci, un service special pentru Mini clasic unde erau parcate vreo 8-10 masinute de diferite varste, editii si echipari… Am uitat pe loc de cursa mea, de timp, frecventa cardiaca, etc. le-am admirat indelung si m-am pus la discutii cu mecanicii.

Aici am aflat o serie de informatii despre mecanica si dotari, caci ceea ce stiam eu inainte era doar ceva vag. Dupa intamplarea descrisa am inceput sa ma uit mai mult dupa informatii referitoare la Mini si sa-mi doresc din ce in ce mai mult o MINIatura din asta. In Mexic conduc un VW 1600 (broasca) ’78, masina pe care mi-am dorit-o de cand eram copil, dar dupa ce am cunoscut Mini mi-am spus ca trebuie sa vina si ziua cand voi avea si cealalta masinuta care a facut istorie si a marcat industria auto a secolului XX.

Acest Mini, British Open Classic, l-am gasit acum un an si ceva cand eram in tara, printr-o intamplare…Nu am stat mult pe ganduri si l-am luat, avea 68000 km. la bord, facuti numai in Germania. Acum are 72000, fiind fabricat in 1994.

Cateva date tehnice: are un motor de 1300 cmc, 4 cilindri in linie, transversal, injectie monopunct si 53 CP. Cutia de viteze este una manuala cu 4 trepte dar suficient de buna pentru a atinge viteza de 150 km/ora – cel putin asta a fost viteza care am atins-o eu cu ea – cu benzina de 95 si cauciucurile cu presiunea normala de rulaj. Are directia mecanica, suspensia sport cu bara de torsiune si limitatori de cursa din cauciuc, pivoti cu gresoare de vaselina. Racirea motorului se face cu lichid, are doua ventilatoare pe langa radiator, unul actionat pe pompa de apa si altul electric care intra in functiune doar daca-i cazul. Franele pe disc fata si tambur spate.

Are jenti pe 12 si cauciucuri 145/70 Toyo. dimensiuni specifice pentru British Open Classic. Consumul de combustibil extraurban 5 l/100 km, urban in jur de 8 – asta daca nu o calci. Interesant este faptul ca, cutia de viteze se afla in baia de ulei a motorului, ca la motociclete. Evacuarea este una cu catalizator Euro1 si cred ca in curand o sa-i pun o toba finala sport. Am auzit despre cateva cu un sunet superb facute special pentru Mini by Fletcher.

Culoarea caroseriei este British Racing Green Metallic.

Confortul: scaune confort bej din plus imitatie piele, volan sport imbracat in piele bej, maciulia schimbatorului de viteza in piele bej, spatiu pentru depozitare sub bord, indicatoare bord pentru viteza, turometru, indicator apa, benzina si martori pentru celelalte. sistem audio LG cu boxele originale ale masini (aparatul audio este singura piesa de pe masina care nu este originala, am si casetofonul ei, un Blaupunkt).

Fiind o editie speciala British Open Classic, are trapa electrica soft pe tot plafonul, oferind o senzatie deosebita pe timp insorit, cand se merge cu ea descoperita.

Ceea ce-mi place la ea, in primul rand privilegiul de care am parte, de a fi posesorul unui masini MARI din istoria automobilistica, placerea de a conduce si a simti „zumzetul” special al motorului in timpul mersului, suspensia care ii confera o stabilitate uimitoare in cele mai stranse curbe, agilitatea, spatiul interior in ciuda marimii si nu in ultimul rand personalitatea ei sportiva.

Ce as dori sa-i imbunatatesc este toba de esapament finala, sa-i pun una mai sport si sa-i rezolv o mica pierdere de ulei pe care o are pe la cutia de viteze pe langa levierul care face schimbul vitezelor. Este o problema care o are orice Mini clasic, ca si de altfel rugina care-i apare pe la aripile din fata si pe langa faruri.

Si un sfat: Mini clasic este o masina indicata pentru pasionati, ea necesitand atentie deosebita in intretinere. Se fac verificari mai frecvente decat la majoritatea masinilor, plus ca sunt puncte speciale de luat in seama. De exemplu: uleiul in motor se verifica la fiecare 500 km ( toate masinile Mini clasic consuma putin ulei si din cauza faptului ca are cutia de viteze cu ungere comuna cu a motorului), antigelul, lichidul de frana, instalatia electrica (componentele de sub capota din cauza vibratiilor se slabesc capsulele cu sigurante de pe fire), reglarea tachetilor pentru a-i mentine „rontaitul specific”, presiunea in roti trebuie mentinuta in parametri optimi cel putin pentru rotile din fata (cauciucurile au un rol esential in amortizare, mai ales la noi cu gropile care le avem pe sosele, chiar nu este indicat sa se circule cu Mini pe drumuri cu multe gropi, sufera din greu in astfel de situatii), gresarea pivotilor si a suspensiei (gresarea pivotilor se face de 2-3 ori pe an, daca nu, pot aparea probleme pe la directie), si altele.”

Daniel a fost de acord sa ne indice si adresa sa de email pentru aceia dintre voi interesati de MINI clasic – busuiocdaniel [at] hotmail [dot] com si promite sa va stea la dispozitie cu raspunsuri la intrebari, cu cea mai mare placere.