Din culisele debutului MINI WRC in Campionatul mondial 2011. Revenirea legendei

MINI a marcat in luna mai revenirea in Campionatul mondial WRC, prin debutul in etapa Raliul Sardiniei. Modelul MINI Countryman WRC, dezvoltat in cooperare cu cei de la Prodrive si propulsat de un motor de 1.6 litri cu patru cilindri, a avut ocazia sa evolueze pentru prima oara intr-o competitie si a putut sa-si testeze intr-o prima faza capacitatile.

Jurnalistul auto Alexandru Dobai, autorul colectiei Motorscope, din care fac parte si cartile „Istoria BMW” si „Istoria MINI”, a participat la acest eveniment extraordinar si a fost de acord sa impartaseasca cititorilor BMWBLOG din vastele sale cunostinte si din impresiile sale de la fata locului.

Am avut ocazia sa aflam in cadrul unei discutii ample despre istoria si succesele MINI in raliuri, despre fascinatia pe care o exercita acest sport si cum a evoluat el de-a lungul deceniilor, dar si detalii unice din spatele scenei unei astfel de competitii.

O incursiune in istorie. Raliurile in anii 1950

„Daca e sa vorbim de istorie, trebuie sa incepem mai intai cu anii 1950, anii cand au inceput raliurile. Sigur a fost o perioada de pionierat, o perioada in care masinile de raliu erau foarte asemanatoare cu masinile de serie, in care pilotii de raliu nu aveau salopeta de competitie, deseori erau imbracati in haine de strada, sau haine si casti care nu aveau legatura cu securitatea sau protectia. La o mare parte din masini nu se punea problema de centura de siguranta, structura rollbar nici atat.

Dar perioada de pionierat a trecut repede si anii 1960 au fost marcati de aparitia primelor masini de uzina. Chiar daca acestea erau oarecum primitive fata de cele din ziua de azi, incepea sa-si faca loc profesionalismul. Echipele, constructorii de automobile au realizat ca reclama pe care o obtin in competitii este benefica din punct de vedere comercial si ca sporturile, raliurile, reprezinta un suport foarte bun al vanzarilor de masini, si au inceput sa fie interesate de prezenta oficiala.

S-a trecut de la perspectiva pilotului care concura in raliuri la perspectiva echipei care isi crea un propriu departament de competiiti. La acel moment nu exista un campionat mondial, ci doar unul european, si mare parte din raliurile cunoscute astazi faceau parte din acel Campionat european: Raliul Monte Carlo, Raliul celor 1000 lacuri – astazi Raliul Finlandei, RAC – Raliul Marii Britanii, sau raliuri care nu mai sunt astazi, de exemplu Sofia-Liege sau Raliul Lalelelor.

MINI si contactul cu raliurile

La inceput nu exista MINI, ci celebra Austin-Healey, masina sport supranumita “Porcul”, datorita sunetului caracteristic, asemanator grohaitului unui porc, pe care il producea la rulare, in momentul incetinirii vitezei si retrogradarii in treapta de viteza. La un moment dat, in aceste raliuri s-a inscris si echipa Austin.

Intre timp s-a nascut si MINI, din ambitia lui Alec Issigonis, care si-a conceput masina cu gandul sa fie foarte ieftina si accesibila. El nu s-a gandit ca masina ar putea fi utilizata in competitii, in schimb John Cooper, da. Acesta a pregatit masina, a modificat motorul si i-a marit puterea, dar pastrandu-i cilindreea mica, de sub un litru, si i-a imbunatatit franele.

Masina a inceput sa fie utilizata in raliuri si a inceput si sa dea rezultate si sa bata in curse. Pe de alta parte, pilotii echipei Austin care foloseau masinile supranumite “Porcul” considerau o pedeapsa folosirea masinii Mini, caci li se parea evident ca acea masina Mini nu va putea avea niciodata performante asemanatoare cu Austin Healey, o masina mai mare si mai puternica.

Dupa ce masina cea mica a inceput sa aiba succes, pilotii nu au mai fugit de ea, ci au inceput sa-si doreasca sa concureze pe ea. Pe lista pilotilor care au debutat cu acest model a fost si Pat Moss-Carlsson, sora lui Stirling Moss, una din primele femei care si-au facut un nume in lumea sportului cu motor si una dintre primele care a obtinut rezultate foarte bune. Dintre barbati il amintim pe Rauno Aaltonen – pilot considerat deschizatorul epocii profesioniste a pilotilor finlandezi. El a fost primul pilot finlandez care a realizat ca intrarea intr-o echipa de top presupunea cunoasterea limbii engleze, prin intermediul caruia poate comunica mai usor si care ii deschidea foarte multe usi. El a intrat in legenda prin faptul ca este celebrul inventator al pilotajului cu piciorul stang pe frana.

Istoria victoriilor MINI in raliuri

Iata victoriile obtinute de MINI in Raliul Monte Carlo:
– Paddy Hopkirk in ‘64
– Timo Makinen in ‘65
– Rauno Aaltonen ‘67

Cele trei victorii sunt oarecum diferite. Prima din ele, cea din Monte Carlo, a venit intr-o perioada cand se tinea cont si de coeficientii de cilindree, si exista o formula matematica ce decidea invingatorul. Masinile mari, chiar daca obtineau timpi mai buni, erau dezavantajate de marimea motorului, pe cand masinile mici nu trebuiau sa fie prea rapide, ci doar sa aiba o evolutie constanta. In aceste conditii Paddy Hopkirk a castigat cursa, desi Ford se prezentase in competitie cu un model mare Falcon V8, care a invins aproape la toate probele speciale. Prin urmare s-a considerat ca a fost vorba de o victorie a coeficientului.

In anul urmator calculul nu a mai tinut cont atat de mult de coeficient, si spre sfarsit a nins foarte mult, iar singurul pilot care a terminat cursa a fost Timo Makinen, cu Mini – asadar un prim pas care a aratat ca nu formula a facut masina castigatoare.

Dupa doua victorii consecutive, Mini isi dorea clar o victorie care ar fi asigurat intrarea numelui marcii in cartile de istorie. In 1966 Mini a venit cu toate trei masinile pe primele trei locuri, dar oficialii francezi, neputand accepta ideea ca o masina atat de mica, cu niste roti atat de mici ar putea castiga, au tot cautat un motiv. Intr-un final au gasit ca in proiectoarele de ceata nu sunt aceleasi becuri ca si cele din certificatul de omologare din faruri, si prin urmare masina trebuie descalificata. Evident, o masina de serie nu se vindea cu proiectoare de ceata, ci cu faruri, si becurile erau asadar bune. Victoria a fost acordata astfel unei masini franceze conduse de un finlandez.

Astfel Mini a ratat cel de-al treilea succes consecutiv, dar in anul urmator raliul deja nu mai tinea cont de coeficienti, ci doar de performanta. In aceste conditii Mini a batut pe baza de timpi, invingand masini precum Lancia, Mercedes, Porsche, Volvo, Citroen, punand capat tuturor discutiilor de pana atunci.

Succesul incontestabil din 1967 a propulsat definitiv numele Mini in istoria raliurilor, dar in spatele sau exista si o poveste amuzanta, care a fost dezvaluita abia la multi ani dupa eveniment. Din cauza unui accident petrecut pe traseu, pilotii Mini aflati la start au plecat pe traseu mult mai tarziu, cand incepuse deja sa ninga. Desi si-au dat seama ca nu pot castiga, date fiind conditiile si faptul ca masina era incaltata cu pneuri pentru asfalt uscat, pilotii s-au concentrat pe traseu si au incercat tot posibilul si sa ajunga la final, chiar daca erau constienti ca nu isi mai pot apara avantajul de 1.5 minute. La un moment dat din cauza zapezii au pierdut controlul masinii intr-un viraj, au iesit in decor trecand printre doi stalpi, si-au luat zborul, au facut slalom printre copaci, apoi a urmat o noua trambulina dupa sute de metri parcursi printre copaci, si s-au trezit din nou pe traseu. Dupa ce si-au dat seama de directia corecta, au continuat traseul si au terminat proba, obtinand un timp care le-a permis sa castige raliul. Toate acestea s-au intamplat noaptea, si desigur ca nu au spus nimanui despre cele intamplate, pentru ca acest lucru ar fi insemnat descalificarea.

Desigur, Mini nu are doar aceasta poveste in spate. O alta intamplare amuzanta este legata de Raliul celor 1000 lacuri, unde Timo Makinen, dupa ce i s-a deschis capota pe o cocoasa de pe traseu, a mers mai departe cu capota ridicata, desi acest lucru ii impiedica vederea traseului. El a reusit sa termine proba, a obtinut al treilea timp, si a castigat astfel raliul.

MINI si explicatia succesului in raliuri

Inafara de povesti raman insa rezultatele. Cum se poate explica totusi succesul? Masina avea o masa mica, raportul kg/CP era unul favorabil, neavand nevoie de un motor puternic. Si arhitectura masinii o avantaja, avand cele patru roti dispuse in cele patru colturi si creand astfel stabilitate. Tractiunea fata o facea usor controlabila, iar masina devenea practic un bolid, care in anumite conditii producea performante incredibile si incomparabil mai bune fata de masinile cu motoare mult mai puternice decat ea.

Raliurile in perspectiva istorica

Raliurile in ziua de azi au devenit o succesiune rapida de probe de viteza, si nu mai exista atat de mult farmec al bataliei propriu-zise. Raliul insemna si imagini aparte, de ex. Raliul Saharei. Oamenii vor raliuri lungi, cu zone de legatura in care sa fii constrans sa parcurgi distante lungi. In ziua de azi probele cele mai lungi sunt de 25 km, pe cand atunci erau probe si pe distante de 70 km, sau chiar de 100 km. Asadar, nu se vorbea doar de viteza pura, ci si de constanta si de anduranta, si era mult mai interesant.

Chiar daca raliurile au evoluat mult fata de anii 1960, spiritul si esenta raman aceleasi. Exista niste probe speciale pe care se merge din ce in ce mai repede, exista un parcurs comun pe care sunt niste controale orare in care trebuie sa respecti un anume ritm, si desigur, mai sunt si momentele in care intri in parcurile de service, acolo unde este o a doua batalie cu secundele si pe care o vede putina lume. Acolo „vedetele” sunt mecanicii si inginerii, care incearca sa repare o masina si sa o puna pe picioare. In anii 1960 atelierul era pe marginea drumului, caci punctele de asistenta nu erau obligatorii intr-un anume parc, si fiecare echipa isi organiza un veritabil sevice pe marginea drumului. In anii 1970-1980 lucrurile au devenit din ce in ce mai profesioniste, masinile au inceput sa fie gandite astfel incat sa poti sa schimbi foarte repede unele componente. De exemplu, daca pentru o masina de serie e nevoie de minim o ora pentru a schimba o cutie de viteze, intr-un raliu in anii 1980 aceasta operatiune putea dura sub 15 minute.

Desigur ca si in zilele noastre masinile sunt gandite pentru a se putea interveni rapid la ele, din punct de vedere mecanic. Si MINI Countryman John Cooper Works WRC este una din ele, si de exemplu o mare parte din componentele suspensiei fata sunt interschimbabile cu suspensia spate, avantajul fiind ca nu mai sunt necesare a fi deplasate atatea seturi de piese de schimb pentru o competitie. In plus totul devine mai ieftin, de la proiectare la productie si service.

Intr-un raliu, service-ul este un punct foarte spectaculos si important, unde mecanicii se bat cu secundele si pot face diferenta intre victorie si pierdere, caci orice intarziere poate duce la penalizari si pierderea pozitiei. Este foarte interesant de observat cand o masina intra in punctul de service, numarul mecanicilor care au voie in acel loc este limitat, si toti cei care au acces in parc si nu prea au de-a face cu asistenta se dau la o parte si nu stau in drumul lor sau nu fac fotografii in momentele cheie.

Tot un moment interesant este sa privesti pilotul navigator cum iese din masina, face un tur in jurul masinii, vorbeste cu inginerul care se ocupa de masina si ii spune ultimele impresii, isi noteaza timpii. Si pilotul vorbeste cu cei din echipa si cu inginerii, apoi sunt si specialistii Michelin care vorbesc cu fiecare echipa in parte despre roti. Tot la standul MINI i-am remarcat si pe specialistii de la Ohlins, cei care produc amortizoarele, care vor sa stie cum s-a comportat masina, daca pilotul are plangeri de facut sau vreun sfat de dat. Este un dialog deschis de pe urma carora inginerii invata, se intorc in birourile lor de proiectare si incearca sa implementeze tot ce au aflat, iar pana la urmatoarea etapa produsul sa fie imbunatatit.

Este asadar o batalie care dupa cursa se muta in birourile de proiectare ale firmelor implicate in constructia de componente pentru aceste masini.

Performantele MINI WRC la inceput de campionat 2011

Ca sa vorbim despre performantele pilotilor MINI in acest raliu, la sfarsitul celei de-a doua zile Chris Meeke era pe locul 3 si detinea al treilea timp absolut. Din pacate in proba urmatoare Chris a iesit in decor din cauza unei probleme la sistemul de acceleratie. A doua zi masina a fost reparata si a incercat sa ia startul unei probe dar a aparut o scurgere de apa si s-a luat decizia de a retrage din nou masina. In a treia zi au preferat sa nu mai aduca masina la start, caci au constatat ca partea de electronica nu putea fi reparata pe loc. Asadar Chris Meeke nu a mai terminat raliul.

Pe de alta parte Dani Sordo a obtinut locul 6 intr-un week-end in care a avut si el mici probleme de aceeasi natura ca si Chris Meeke, legate de acceleratie, dar nu la fel de suparatoare. In rest masina nu a avut probleme, iar locul 6 reprezinta un rezultat impecabil, mai ales ca echipa nu a cautat neaparat rezultatul, caci MINI WRC va participa anul acesta doar la 6 etape din campionat. De aceea echipa nici nu intra in clasament, ci doar pilotii vor obtine puncte.

Asadar, raliul este folosit ca mijloc de a testa masina. Cei doi factori care fac ca o masina de raliuri sa catige sunt viteza si fiabilitatea. In general este cel mai greu sa faci o masina foarte rapida. O masina fiabila se poate face, dar nu este suficient. Daca masina este fiabila, si vrei sa-i cresti viteza, e foarte greu, pentru ca este mult de lucru si presupune o actiune nult mai complicata decat varianta in care ai o masina foarte rapida , care inca nu e atat de fiabila, si pe care trebuie s-o faci fiabila. Si atunci mai bine construiesti o masina rapida din start si apoi lucrezi la fiabilitate.

MINI WRC este o masina rapida, fapt demonstrat de Chris Meeke si performanta din a doua proba speciala din a doua zi, si acest lucru in conditiile in care dupa spusele lui David Richards si David Lapworth, directorul tehnic Prodrive, masina nu a mers niciodata la maxim. Prin urmare mai exista o rezerva si putem avea surprize mari pozitive, in ce priveste viteza masinii.

In Raliul Sardiniei au concurat in total 5 masini MINI. Pe langa cele doua ale echipei Prodrive, au mai fost in cursa doua masini rally-car, pilotate de brazilianul Daniel Oliveira si respectiv de portughezul Armindo Araujo. Ambele au fost masini WRC dezvoltate din MINI Super 2000, cu care ei au inceput sezonul, si care au fost doar modificate si readuse la configuratia WRC. Ambii piloti au terminat raliul, iar rezultatele sunt notabile si pilotii, multumiti. Si ei au avut probleme cu masina, dar nu au fost insurmontabile.

A mai existat un MINI la start, condus de Patrick Flodin. Acesta a fost aliniat in configuratia Super 2000. Si acesta a terminat raliul, si a avut chiar rezultate excelente pentru prima etapa, la un moment dat intrand chiar in primii zece pe probele speciale.

Presedintele Prodrive David Richards s-a declarat foarte multumit de rezultat, si s-a bucurat de faptul ca a putut sa vada o echipa care a facut tot si care a functionat din prima, coeziunea fiind uluitor de rapida.

David Richards explicand cum pot ghici cei prezenti directia vantului, pentru a se proteja de praful de pe circuit

Raliul Sardiniei 2011 – in spatele scenelor

Din punct de vedere al organizarii, ca jurnalist de presa la un astfel de eveniment, programul este deja facut de organizatori. Exista probe la care accesul este facil. De obicei pe parcursul zilei se merge pe probe, apoi la punctul de service, se poarta discutii cu membrii echipei, apoi se merge din nou pe probe. In general timpul ti-l imparti intre probe si stat langa echipa, observat timpii, rezultatele, apoi dupa incheierea zilei de concurs, seara pana tarziu discutii cu ceilalti ziaristi din cadrul echipei sau cu personalitatile participante la eveniment.

Si publicul a putut sta in general aproape de masini, mai ales acolo unde erau zone lente. De obicei sunt si zone amenajate, iar publicul in general este disciplinat si stie cum sa se comporte la o astfel de manifestare.

In plus MINI a amenajat si o mica facilitate pentru public, unde au fost expuse un MINI Classic, un MIRI WRC si doua modele de serie, unde fanii puteau achizitiona accesorii si suveniruri MINI, postere si carti postale pe care puteau mai apoi sa ceara autograf de la piloti.

O mare surpriza negativa: la start si la sosire a fost foarte putina lume, din cauza ca s-a suprapus Raliul Sardiniei cu Raliul Costa Smeralda – etapa de campionat national italian, ce s-a desfasurat pe durata a doua zile. Pilotii din etapa de campionat italian nu au putut participa la etapa de campionat mondial, care au fost astfel privati de posibilitatea de a efectua o etapa din campionatul mondial. Acest lucru a dus la o usoara confuzie in randul spectatorilor, caci etapa de campionat italian s-a incheiat sambata, iar festivitatea de premiere a avut loc la 50 m de podiumul pregatit pentru finalul etapei de campionat mondial ce urma sa aiba loc duminica.

Toti fanii MINI au fost incantati de revenirea MINI in WRC si au facut o primire deosebita echipei MINI, aducand practic culoare acestei etape de campionat. La final, MINI a primit trofeul „Spirit of the Rally”.

MINI WRC. Legenda continua.

In general, tot weekendul si toata echipa a fost o poveste. MINI reprezinta confirmarea faptului ca a fost o legenda, iar acum incepe o noua legenda. Se poate spune ca MINI este pe drumul cel bun si foarte probabil sunt create toate premisele pentru ca aceasta echipa sa devina o echipa invingatoare. Personal cred ca in foarte scurt timp MINI are sanse sa se bata pentru titlul mondial, iar faptul ca Prodrive este un etalon de profesionalism in lumea raliurilor, este o garantie in acest sens.

In general, cand Prodrive a inceput un proiect, l-a dus pe cea mai inalta treapta a podiumului. Tot ce a insemnat rezultate Subaru pe aceasta scena inseamna Prodrive si poate putini stiu ca prima victorie BMW in campionatul modnial de raliuri a fost realizata de un BMW pregatit tot de Prodrive.

Intr-o discutie cu David Lapworth daca este MINI cel mai bun proiect pe care l-au facut, acesta a raspuns; „Evident, nu pot sa spun ca este cel mai bun daca ne referim strict in termeni de performanta, pentru ca nu mai avem motoarele pe care le aveam in trecut, dar daca vorbim in termeni de conceptie, de gandire, de proiect, de evolutie tehnologica si de avans tehnologic, da. La regulamentul pe care il avem si la ce avem voie sa facem la ora actuala, este o masina in care se aduna toata experienta pe care o are Prodrive, adunata de-alungul acestor ani. Si din punctul acesta de vedere , este clar varful. Suntem pe culmea a ceea ce ar putea face Prodrive”.

Acest lucru ne permite sa spunem ca Prodrive va duce MINI acolo unde ii este locul, adica pe locul 1, si ca legenda va continua.”

Multumim Alex Dobai pentru timpul acordat si pentru toate informatiile oferite!

Multumiri speciale lui Alex Seremet – BMW Romania, pentru oportunitatea realizarii acestui interviu

Fiti la curent cu cele mai noi stiri din lumea BMW si de pe telefonul mobil, accesand m.bmwblog.ro

BMW Motorrad

Comentarii

©2021 BMW BLOG ROMANIA.Toate drepturile rezervate!

RL GLOBAL ACTIV SERVICES. J40/16964/21.10.2008 RO 16864852 Adresa: Str. Dr. Taberei, nr 109, Bl. A7, Sc C, Ap. 33, Bucuresti.

BMW BLOG ROMANIA aparține grupului de presă RL GLOBAL ACTIV SERVICES.

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account