Standul Alpina de la Frankfurt – Poienița cu BMW-uri
ALPINA a venit la Salonul Auto de la Frankfurt cu ceva rar, frumos, puternic și verde.
Atmosfera a fost foarte verde la standul ALPINA din cadrul Salonului Auto de la Frankfurt. Situat undeva la granița dintre producători și tuneri, ALPINA a fost unul dintre standurile alea unde te opreai pentru un respiro. Un lounge bar foarte cochet înconjurat de o terasă unde erau expuse niște mașini deosebite era prilejul perfect pentru a bea o cafea cu lapte în timp ce te holbai la toate detaliile unui tuning făcut discret și pentru a schimba o vorbă cu oamenii din staff ori cu reprezentanții cei mai de seamă ai lor. Inclusiv cu „ăl mare”.
Noutățile lor au fost modelele ALPINA B3 Bi-Turbo sedan (410 CP și 600 Nm) și BMW ALPINA B6 Edition 50, un Seria 6 vopsit în Forest Green, cu piele Nappa de același verde, finisări cu ceramică, antracit, piano black și care purta semnătura fondatorului, Burkard Bovenspine, un bătrânel foarte simpatic. Mașina asta este cel mai puternic model ALPINA din istoria mărcii. Cu 600 CP/6.000 rpm și 800 Nm/3.500 rpm accelerează de la 0 la 100 km/h în 4,2 secunde și atinge o viteză maximă de 330 km/h. Or fi altele mai puternice și mai rapide, dar niciunul nu ține balanța atât de bine între performanță și bun gust. Plus că se fac doar 50…
Totuși, mașina care ne-a atras cel mai mult atenția a fost un BMW ALPINA B7 S Turbo Coupe din 1982. Mașina asta s-a construit în doar 90 de exemplare, iar cel de acolo era absolut superb. Nu arăta el la fel de modern ca fratele mai tânăr, dar cu 330 CP dintr-un șase în linie din anii 80 se ținea bine pentru vârsta lui.
Unde mai pui că este genul ăla de mașină pe ți-o dorești pentru că nu poți s-o ai. Nu neapărat pentru că nu ai banii, ci pentru că nu o meriți. Mașina aia nu trebuie să fie niciodată moftul vanitos al vreunui băiet cu bani, ea merită un propietar care să-i ofere toată atenția și dragostea, fără s-o împartă cu altcineva. Nu cred că i-ar plăcea să stea într-o colecție de-a lui Mayweather sau în garajul vreunui prințișor arab care să nu cunoască nimic despre ea și s-o conducă de două ori pe an.