(Vă spun de la început, aceasta nu este o întrebare la care vă răspund. Este o întrebare la care aștept răspunsuri de la voi. Poate împreună vom afla de ce suntem fascinați de BMW M4.)

De obicei funcționez în parametri normali și noaptea dorm. Dar, mai am momente când rătăcesc aiurea cu prietenii prin parcuri sau pe străzi, în căutare de inspirație, distracție sau noi motive de alienație. Și pentru că Bucureștiul nu doarme niciodată, sigur găsești cel puțin una din cele enumerate mai sus. În plus, e o senzație tare frumoasă când motivele escapadelor nocturne nu întârzie să apară. Într-o seara caldă de iulie, după o plimbare nu prea lungă prin parcul Alexandru Ioan Cuza și nu destule McFlurry la activ, am dat nas în nas cu un BMW M4. Am amuțit și am simțit cum mă trec fiorii. Cumva, s-a făcut și liniște în jurul meu și parcă toți răsuflam sacadat în urma apariției neașteptate. Timpul s-a oprit, spațiul s-a dilatat și toate problemele au dispărut. Eram doar noi, pe o stradă al cărei nume nu avea importanță, la o oră destul de târzie, dar care, de asemenea nu avea importanță și un BMW M4 superb.

Acum, ideea nu e că am văzut eu un M4, am mai văzut până acum și o să mai văd în continuare. Vreau doar să ridic la nivel psihologic problema acestei fascinații pe care, aparent, nu o dezvolt numai eu în creierașul meu supraalimentat cu informație BMW. Mai sunt și alții… Dar de ce ne place BMW M4? Suntem superficiali și iubim doar ideea de M? Ne place cum „sună” cei 431 de CP? Sau pur și simplu are un design căruia nu îi putem opune rezistență?

Nu am apucat să fac poze cu exemplarul de BMW M4 cu care am avut întâlnirea de gradul 0, dar vă las o galerie de poze cu un alt M4 care mi-a plăcut.

Sursă foto: Bimmerpost