În condiții diametral opuse față de cursa de sâmbătă, manșa secundă s-a disputat pe o ploaie așezată. La fel ca la Hockenheim, maestrul a fost Mattias Ekstrom, însă Paffett l-a presat fără încetare.

Încă din calificări s-a putut observa cum veteranii Ekstrom, Rockenfeller și Paffett au ieșit la rampă și s-au instalat pe primele poziții ale grilei. Timpul-reper al suedezului, care nu mai plecase din fruntea unei grile de trei ani, a fost cu doar cinci miimi mai bun decât cel înregistrat de Rocky. Plutonul s-a întins și ecarturile au crescut la peste trei secunde între primul și ultimul clasat, după ce sâmbătă avusesem doar o secundă între locurile 1 și 24. Audi și Mercedes și-au împărțit frățește pozițiile în top 10 pe grilă, în timp ce primul BMW, pilotat de Martin Tomczyk, se afla abia pe 14.

Startul s-a dat din spatele mașinii de siguranță, care a zăbovit încă vreo zece minute pe circuit. Între timp, oficialii erau într-un dialog permanent cu piloții experimentați precum Ekstrom sau Paffett, pe a căror părere se putea conta referitor la gradul de umiditate a pistei. În turul al șaselea s-a plecat, toți cei aflați în spatele suedezului de la Audi suferind de pe urma jerbelor de apă ridicate de mașini. Vietoris și Wehrlein au fost primii piloți surprinși de condițiile vitrege, ieșind larg în virajele 3, respectiv 4. Paul di Resta a greșit și el, în timp ce Gary Paffett era într-o ofensivă totală și l-a surclasat pe Rockenfeller pe exterior.

Primele opriri s-au consumat rapid, încă din turul 8. Nu se punea problema de a risca trecerea pe pneuri slick, însă eventualitatea unui safety car deschidea o fereastră de oportunitate pentru cei aflați mai jos de locul al zecelea. În turul al zecelea, Mortara l-a atins pe Wickens, cei doi fiind în duel direct de la începutul cursei. Între timp, Gary Paffett se simțea excelent pe vremea britanică și alinia tururile rapide în urmărirea liderului Ekstrom. Primul pilot din top 10 care a intrat la boxe a fost ocupantul poziției a șasea, Timo Scheider. Concomitent, Wehrlein a avut a doua incursiune în decor și toate semnele indicau o nouă schimbare de lider în clasamentul general după abia o zi. Mai ales că Ekstrom a fost în măsură să-i dea replica în turul 13 lui Paffett, semnând cel mai rapid tur, iar Mortara se afla deja pe poziția a patra, tot mai aproape de Rockenfeller.

Abia după jumătate de oră de cursă Gary Paffett a reușit să vină la mai puțin de patru secunde de Mattias Ekstrom. Virajul al treilea, în coborâre, a continuat să facă victime: Juncadella, Green și Blomqvist au parcurs zona de eșapare fără a rămâne blocați. Paffett a anticipat intrarea la boxe în turul 19, Ekstrom urmându-l cu următoarea ocazie. Ambele opriri au decurs fără probleme, însă Paffett a pierdut cinci secunde în outlap și a ajuns să fie presat de Edo Mortara, scăpat de mai lentul Rockenfeller.

Păcătosul viraj 3 l-a surprins și pe Mortara, după ce Tambay și Martin pierduseră și ei timp în respectiva zonă. Paffett a reluat ofensiva, reducând treptat întârzierea de șase secunde în raport cu Ekstrom. Felix da Costa a fost ultimul pilot care a efectuat oprirea obligatorie, revenind pe locul 12. Acesta era cel mai bine clasat BMW după 45 de minute de cursă. Augusto Farfus nu se simțea nici el prea bine în condiții potrivnice, fiind la fel de predispus la greșeli pe ploaie precum fusese și în WTCC. După ce Wickens și Wehrlein au avut destul de muncă prin pluton și au pierdut timp, singura speranță Mercedes era legată de Paffett, înconjurat de modele Audi în top 5. Însă britanicul rula constant cu jumătate de secundă mai rapid ca Ekstrom, căruia inginerul de cursă deja îi repeta obsesiv câte tururi mai sunt de parcurs. Ceva mai în spate, debutanții Mercedes, Gotz și Auer, se aflau și ei în primii 10. Maturitatea participanților a fost ilustrată și de lipsa incidentelor majore. Primul abandon a avut cauze tehnice și a survenit cu doar șapte minute înainte de final, atunci când flăcările au marcat sfârșitul timpuriu al cursei lui Daniel Juncadella. Imediat după aceea s-a retras și Tom Blomqvist, însă niciunul dintre ei nu era în apropierea punctelor.

Pe final, Ekstrom a găsit resurse nebănuite pentru a-și păstra avansul, în timp ce Wickens, Scheider și Wehrlein au animat ultimele tururi. Suedezul a reușit așadar să se impună pentru a doua oară în acest sezon, ambele victorii fiind obținute pe ploaie. Paffett a sosit al doilea, iar pentru a completa podiumul a fost nevoie să așteptăm peste 20 de secunde până la sosirea lui Mortara, în fața lui Rockenfeller și Nico Muller. Pascal Wehrlein afirma cu o zi în urmă că este vital să puncteze cursă de cursă, dacă vrea să-și joace cartea pentru titlul DTM. Însă lovitura combinată a lui Timo Scheider i-a trimis în decor pe Wickens și Wehrlein, răpindu-le punctele ipotetice. În spatele campionului din 2008 și 2009 s-au clasat Auer, Gotz, Vietoris și di Resta. Traducere liberă: două modele Mercedes au făcut loc în ultimul tur altor doi coechipieri.

Sub linie au încheiat trei modele BMW: Felix da Costa, Wittmann și Tomczyk. Pentru a-l găsi pe fostul lider Jamie Green trebuie să ne coborâm privirea până la poziția numărul 18. Așadar, este cea de-a cincea cursă la rând în care britanicul nu punctează, iar rivalii se îndepărtează tot mai mult. Urmează etapa de la Moscova, la finele lunii august. Felix da Costa a fost cel mai bine clasat pilot BMW, obținând locul 11, în timp ce Marco Wittmann s-a clasat pe poziția a 12-a. Jens Marquardt, director BMW Motorsport, a declarat după cursă: „Per ansamblu, acest weekend a fost unul destul de dificil pentru noi. Chiar și în condiții uscate, sâmbătă, nu am reușit să «scoatem» totul din mașini, chiar dacă doi piloți au terminat în puncte. O sesiune dificială de calificări ne-a pus în situația de a ne schimba strategia, iar pentru a fi obținut un rezultat bun am fi avut nevoie de un safety car, lucru care nu s-a întâmplat. Desigur, nu suntem deloc mulțumiți că cea mai bună poziție obținută este cea de pe locul 11.”

Material realizat de echipa PitStops.ro.