În spatele lui BMW 507 se ascunde o poveste mai puțin cunoscută care pare să fie, cel puțin la prima vedere, una destul de ciudată. Practic, una dintre cele mai frumoase mașini construite vreodată de BMW a fost și cea care a fost foarte aproape să ducă compania la faliment.

Perioada imediat următoare de după Al Doilea Război Mondial nu le este foarte favorabilă bavarezilor. Întru-cât în timpul războiului, fabricile BMW au fost catalogate drept uzine de armament, trupele aliate au preluat controlul asupra uzinelor, iar marea majoritate a echipamentelor tehnologice au fost dezafectate, motiv pentru care, în 1945, la fabrica din Milbertshofen începe producția de accesorii de bucătărie. În octombrie 1945, armata Statelor Unite dezmembrează și fabricile din Munchen și Allach, iar BMW reușește să preia controlul asupra uzinei din Munchen de abia în anul 1949. Partea bună este că în anul 1948, BMW reușește să scoată pe piața o nouă motocicletă care se dovedește un succes. Modelul R 24 se vinde în peste 9.000 de exemplare doar în anul 1949.

Revenind la BMW 507 și la povestea noastră, este foarte clar că anii ’50 nu aveau să fie foarte buni pentru compania bavareză. În 1951 apare și primul automobil BMW de după război. BMW 501 a fost o limuzină luxoasă, cu șase locuri și a fost propulsată de un motor cu șase cilindri în linie, de 2,0 litri, ce dezvolta în jurul a 70 de cai-putere și 130 Nm. Datorită faptului că motorul provenea de la un BMW 326, fabricat înaintea războilui, dar și a costului destul de mare de achiziție, BMW 501 nu a fost deloc succesul comercial de care BMW avea atâta nevoie. Totuși, BMW 501 a fost mașina care a readus imaginea BMW la „gloria” de altă dată. În anii următori, adică 1954, BMW lansează modelele 502, în două tipuri de caroserie: sedan și coupe. Oricum, lumea simțea nevoia unei mașini sport de la BMW, astfel că cererea pentru BMW 507 era creată.

Doar 11 modele BMW 507 cu hard-top au fost construite vreodată.

Max Hoffman, născut în Austria, devine la începutul anilor ’50 importatorul Mercedes în SUA. Conform unor surse, el este „responsabil” cu crearea legendarului Mercedes-Benz 300SL, mașina care a fost fabricată în aproximativ 1.400 de exemplare, dintre care peste 80% au fost vândute în SUA. La mijocul anilor ’50, Max Hoffman devine importator BMW și, din nou, el este cel care sugereaza apariția unui roadster veritabil BMW, care să ocupe spațiul dintre foarte scumpul 300SL și mai ieftinele Triumph-uri și MG-uri. Bazându-se pe experiența avută cu 300SL, Max Hoffman convinge conducerea BMW să înceapă fabricarea unui roadster, iar BMW 507 începe să prindă contur. Primul designer contractat de BMW pentru desenarea lui BWM 507 este Ernst Loof, cel care a „desenat” celebrul BMW 328. Totuși, schițele sale nu conving, iar BMW, la insistențele lui Hoffman, apelează al Albrecht von Goertz. Aceasta din urmă, de origine germană, emigrează în 1936 în SUA, pentru ca în 1940 să se înroleze în armata americană, unde servește cinci ani. După această perioadă, Albrecht von Goertz se angajează în departamentul de design al celor de la Studebacker. În 1953, von Goertz își deschide propriul atelier de design, ocazie cu care îl întâlnește pe Hoffman și acesta îl propune mai departe către BMW.

Albrecht von Goertz, designer-ul lui BMW 507.

Ușor-ușor, BMW 507 se naște și devine legenda de astăzi. Partea mai puțin bună este că resursele BMW în acel moment sunt destul de limitate, astfel că inginerul Fritz Fielder – cel care la rândul său a lucrat la crearea lui BMW 328 -, trebuie să construiască un roadtser din bucăți și din piesele pe care le avea la-ndemână. Practic, șasiul lui BMW 507 ajunge să fie un șasiu de 503 scurtat cu aproape jumătate de metru. Motorul, un V8 de 3.168 cmc, provine tot de la 503. Pe de altă parte, caroseria lui BMW 507 este construită manual, din aluminiu, astfel că masa mașinii este de numai 1.330 de kilograme. Dezavantajul este că niciun BMW 507 nu este identic cu altul. Mai mult, dintre cele 252 de unități BMW 507 fabricate, 11 dintre ele au fost vândute cu un hard-top construit manual. Totuși, din cauza diferențelor apărute între modele în timpul fabricației, fiecare hard-top se potrivește doar mașinii pentru care a fost construit. Conform surselor, BMW 507 dezvolta aproape 150 de cai-putere la 5.000 de rotații pe minut și accelera de la 0 la 100 km/h în aproximativ 11 secunde și avea o viteză maximă de 196 km/h. În ciuda designului extrem de atractiv, a unei motorizări mai mult decât decente pentru vremea aceea, BMW 507 nu are parte deloc de succesul așteptat. Din contră chiar!

BMW 507 a fost construit în doar 252 de modele, plus două prototipuri.

BMW 507 se lansează în anul 1955 cu mare fast la hotelul Astoria din New York, iar Max Hoffman estima că BMW 507 ar trebui să coste în jurul a 5.000 de dolari la vremea apariției. Doar că lucrurile n-au stat așa. Din cauza construcției manuale, BMW 507 a ajuns să coste în Germania 29.500 de mărci, echivalentul a 10.500 de dolari. Prin urmare, chiar dacă o serie de celebrități, precum Elvis Presley sau Hans Stuck au achiziționat mașina, BMW 507 nu a atins niciodată nici măcar 10% din vânzările obținute de Mercedes-Benz 300SL. În concluzie, BMW 507, în loc să readucă BMW în lumina reflectoarelor ca producător de mașini sport, aproape că duce compania spre faliment. Se pare că BMW a pierdut bani cu fiecare 507 construit, astfel că doar în anul 1959, compania înregistra pierderi de 15 milioane de mărci.

În același an 1959, Mercedes, prin Daimler-Benz, încearcă să preia controlul asupra mărcii bavareze, care implica o restructura totală. Din fericire, acționarii și angajații BMW s-au opus acestei mișcări, iar Herbert Quandt, motivat de încrederea în BMW 700 – Mașina care a salvat mașina de la faliment -, crește pachetul de acțiuni și investește serios în companie. În 1960, după ce statul german ajută financiar compania, BMW se restructurează și redevenie producătorul „profitabil”.

Surse: BMWBlog, Bimmer-Mag, Jalopnik, AutoBlog
Sursă foto: BMW Group

Citește și BMW 700 – Mașina care a salvat compania de la faliment