BMW și Nissan nu poartă cu adevărat o bătălie pentru clienți decât atunci când cineva cu bani caută să-și cumpere o mașină care să-i pună de-a curmezișul într-un viraj și să-i scoată de acolo cu cât mai mult fum posibil.

Dacă întrebi un pilot de drift despre cum ar trebui să fie o mașină de competiție, majoritatea îți vor răspunde că trebuie să fie ușoară, puternică, echilibrată și fiabilă. Preferabil tracțiune spate… Orice, dar Nissan sau BMW să fie. Nu trebuie să ne  mire faptul că sunt cele mai răspândite mașini pe la competițiile de drift. Ele chiar oferă o bază bună pentru o transformare radicală, de cele mai multe ori și foarte costisitoare. Alegerea se face însă și în funcție de costuri, dar și de talentul fiecărui model.

Nissan Silvia este în topul preferințelor pentru centrul de greutate ceva mai coborât, dar și pentru numele pe care și l-a făcut în acest sport cu motor. Pe de altă parte, oricât de ciudat ar suna, BMW este varianta mai ieftină. Asta pentru că o mașină japoneză care nu prea s-a vândut în Europa este mai greu de întreținut, având în vedere sărăcia pieței aftermarket, iar BMW-ul, oricare ar fi el – urs, pisică sau E46, este mult mai comun. Avem și noi un pilot de drift, Sorin Ene, care deși concurează pe un Nissan, o face cu un motor de BMW sub capotă. Explicație lui a fost că motorul cu șase cilindri în linie este foarte ușor de găsit, la un preț acceptabil, ușor de modificat și foarte rezistent abuzurilor. Dacă vrei ceva mai multă putere poți să optezi pentru un V8 de BMW. Găsești tu unul…Iar dacă vrei Nissan ai varianta unui 350Z.

Totuși, când vine vorba de aprins anvelope și de semnale cu fum pentru public, ambele fac o treabă excelentă și reușesc să-și mulțumească atât piloții cât și publicul.

Noi am dat de acest campionat interesant de drift, din Letonia, unde 60 de piloți concurează pentru titlul de regele driftului, la volanul unor BMW-uri și Nissan-uri. Vedeți voi care vă lasă o impresie mai plăcută. E multă acțiune de ambele părți.

Sursa – Speedhunters