(BMW R12)

Producătorul bavarez a început în forţă anii ’30, nefiind foarte afectat de criza financiară care avea loc la nivel global.

Text: Marc Sandu

În 1934 au debutat două noi modele cu motoare de 750 cmc, R 12 şi R 17, primele motociclete de serie din lume cu suspensii amortizate hidraulic pe faţă. Ceilalți producători erau practic obligați să recurgă la aceeași soluție.

R 12 era modelul mai touring, cu motor cu supape amplasate lateral în bloc, în timp ce R 17 era versiunea sportivă, motorul său dezvoltând 33 CP şi putând împinge motocicleta până la o viteză maximă de 140 km/h, astronomică pentru acea vreme. Până în 1942, BMW fabricase 36.000 de R12, majoritatea cumpărate de armată, motocicleta fiind la acea vreme un best-seller absolut al bavarerzilor.

Cu un preț care trecedea de 2.000 de mărci, R 17 era o adevărată superbike antebelică. Cu o putere de 33 de cai, motocicleta putea accelera până la 140 km/h, o performanță de care puține modele rivale erau capabile. Desigur, BMW nu a atins cu această motocicletă volume mari de vânzări, scriptele consemnând construirea a doar 434 de bucăți. La fel ca și populara R12, R 17 avea cadrul construit din panouri de oțel presat, îmbinate prin înșurubare.

Tot în această perioadă, BMW a dezvoltat mai multe modele cu motor monocilindric, printre care R 2, R 3, R 4 şi R 35.

R 2 era o motocicletă produsă pentru a se încadra în limitele unei legi din Germania acelei vremi, conform căreia proprietarii motocicletelor cu motor de până la 200 cmc nu erau obligaţi să plătească impozite sau să aibă permis de conducere, aceste modele fiind, în mod evident, foarte populare.

Chiar dacă prețul de 975 mărci făcea din R 2 una dintre cele mai scumpe motociclete ale clasei până în 200 cmc, peste 15.000 de astfel de motociclete au ieșit de pe linia de producție. Clienții primeau o motocicletă la fel de bine construită ca și modelele boxer mai mari, iată și explicația fenomenului.

Cu un propulsor de 400 cmc, R4 umplea spațiul până la modelele de 750 cmc și, grație unei etichete de preț de 1.250 de mărci și unei puteri de 12 cai, concura cu succes motocicletele de 500 cmc ale altor producători. O soartă mai puțin ferice a avut-o însă modelul R3 (300 cmc), care nu avea nici puterea suratelor mai mari și nu se încadra nici în scutirile de taxe și de permis care făceau ca R2 să fie o alegere atât de tentantă.

BMW R5 este un pas important către conceptul de motocicletă modernă

BMW a scris din nou istorie în 1936, odată cu prezentarea modelului sport R 5. Motorul avea  494 cmc, și producea 24 CP, motocicleta atingând 140 km/h. Cadrul era din ţeavă de oţel, sudată în mediu de gaz inert, o premieră pentru o motocicletă de serie. Totodată, R 5 avea prima furcă telescopică montată vreodată pe o motocicletă de serie, atingând un nivel de stabilitate nemaiîntâlnit până atunci.

Amortizarea furcii putea fi reglată, de la moale la dur, prin intermediul unei manete de pe jugul superior. Blocul motor, carcasa cutiei de viteze şi carcasa transmisiei finale erau fabricate din aluminiu, iar schimbătorul cutiei de viteze cu patru trepte putea fi acţionat cu piciorul, o altă premieră mondială pentru o motocicletă de serie.

BMW învățase o lecție și din neajunsurile R3 și se bucură până la urmă de sucess cu R35, lansat în 1937: 342 cmc, 14 cai putere, o viteză maximă de 100 km/h. Acesta este și ultimul model construit din oțel presat, dar dotat cu noua furcă telescopică. 1.500 de unități se vând, motocicleta fiind importantă pentru BMW și dintr-un alt motiv. La finalul Celui De-al Doilea Război Mondial, uzina din Eisenach poate relua producția bazându-se pe un bogat stoc de piese de R 35. Tot atunci R51 se bucură de o renaștere, tot datorită stocurilor de piese, sub forma postbelicului R51/2.

R61, R66 și R71 sunt alte modele noi, lansate în 1938.

BMW R61 înlocuia BMW R 6 , care fusese sursa propulsorului de 600 cmc, cu supape dispuse lateral. Astfel, motocicleta devenea modelul entry-level cu motor boxer.

R66 rămâne în istorie drept cea mai rapidă motocicletă BMW dinainte de război, fiind capabilă de o viteză de top de 145 km/h.

R71 nu era atât de rapidă, însă cuplul propulsorului de 746 cmc o făcea motocicleta ideală pentru autostrăzile care tocmai începuseră să se construiască (în Germania).

Ce experiență din perspectiva cuiva care trăia pe aceea vreme! Conducerea unei motociclete cu mult cuplu, pe o panglică de asfalt care se întindea deja pe sute de kilometri, iată ceva cu adevărat senzațional, cu aproape un secol în urmă. Totodată, înainte de a încheia acest episod, trebuie să spunem și că R 71 este ultima motocicletă BMW cu motor cu supape laterale și cu opțiunea unui schimbător manual.

foto: BMW Motorrad, Bonhams