Miguel Molina a avut o duminică perfectă, transformând pole-ul în prima victorie din DTM abia în al șaselea sezon. Mercedes i-a făcut poziții cadou lui Wehrlein, iar BMW păstrează un avans bunicel la constructori.

Calificările au fost din nou imprevizibile, cu Miguel Molina și Tom Blomqvist în fruntea unei grile pe care favoriții se cam chinuiau. Singurul protagonist clasat bine era Green (P3), însă Wehrlein (P9) nu era prea nemulțumit, de vreme ce Ekstrom și Mortara plecau abia de pe 17, respectiv 20. Mai mult, Mercedes avea trei posibile ajutoare pentru liderul campionatului: di Resta, Wickens și Gotz se aflau înaintea lui Pascal pe grilă.

Întrebat înainte de cursă dacă Jamie Green devine acum vioara I, Dieter Gass se arăta circumspect. La stingerea luminilor roșii, temerile echipei Audi s-au concretizat în momentul în care britanicul a ratat plecarea și a căzut la coada plutonului. Molina și-a păstrat prima poziție, în fața lui Blomqvist, di Resta și Spengler, în timp ce Juncadella, Ekstrom și Mortara au urcat câte 4-5 poziții. Wickens l-a percutat pe Timo Scheider în primul viraj, ambii fiind scoși din joc. Wittmann l-a răsucit pe Paffett, britanicul fiind apoi constrâns la abandon după ce schimbase motorul înaintea startului, iar noul propulsor s-a dovedit deficitar.

După o scurtă neutralizare pentru a degaja monopostul lui Scheider, transformat din agresor în victimă a lui Wickens (cum se întoarce roata de la Spielberg), Rockenfeller i-a cedat din nou poziția a zecea lui Ekstrom, precum făcuse și în prima manșă. Din turul al șaptelea s-a dat liber la folosirea sistemului DRS, iar Paul di Resta și Bruno Spengler au trecut în tururi succesive de Tom Blomqvist. Ceva mai în spate, alt BMW, cel pilotat de Glock, a pierdut două poziții în dauna lui Juncadella și Ekstrom.

Între tururile 13 și 15, aproape toată lumea și-a satisfăcut opririle obligatorii la boxe. Wehrlein abia trecuse de Farfus pe pistă, însă mecanicii săi au vrut să evite o penalizare pentru unsafe release și l-au ținut până când brazilianul a trecut iar. În turul 20, Wehrlein și-a găsit timp printre lamentările prin radio să treacă iar de Farfus. În turul următor, Rockenfeller a ieșit de la boxe chiar în spatele lui Pascal, fapt ce a atras o serie de decizii ridicole din partea Mercedes.

Amintind de vremurile în care ierarhiile în cadrul grupului de piloți Mercedes erau clare și mulți piloți de valoare (Lamy, Turner, Maylander, di Resta) aveau stipulat în contract ”clauza de dat la o parte”, Ulrich Fritz și compania au recurs la încetinirea piloților din fața lui Wehrlein. La simpla comandă a juniorului ”am nevoie de DRS”, Juncadella a luat piciorul din gaz și a executat partitura. I s-a spus chiar și unde trebuie să-l lase pe Wehrlein să treacă, blocându-l ulterior pe Rocky. Contractul pentru 2016 este pregătit, chiar dacă Juncadella a avut prestații relativ slabe și în acest an. Observația este valabilă și pentru Adrien Tambay, chiar dacă Mercedes și Audi ar putea să-i promoveze pe doi tineri excelenți, primii din ierarhia F3: Rosenqvist și Giovinazzi.

Amenințările însă erau fictive, căci și cu un posibil loc pierdut în fața campionului din 2013 tot n-ar fi fost vreo problemă. Mai mult, în turul 28, cursa lui Mortara a fost încheiat subit după un schimb tăios de trase cu Glock. Ekstrom se chinuia să adune măcar un punct, însă în standul de comandă Mercedes parcă revenise Norbert Haug. La fel de meschin ca la Barcelona în 2007, lui Wehrlein i s-a transmis să forțeze pentru că Gotz, în fața sa, ar avea o problemă. Oare ce i s-o fi spus însă lui Maxi, de vreme ce a pierdut o secundă în turul 32, apoi 2,3s, apoi 5 secunde? Ca prin minune, problema a trecut odată cu Wehrlein, iar Gotz și-a reluat ritmul firesc în zig-zag în fața lui Rockenfeller.

Din fericire, cinismul Mercedes nu a pretins ca și Paul di Resta să cedeze locul secund pentru ca Wehrlein să urce mai sus de poziția a cincea, iar astfel am avut pentru a doua zi la rând ceea ce lipsise în stagiunea 2015 până la Nurburgring: un podium cu toți cei trei constructori reprezentați. Molina n-a avut nicio emoție și a devenit cel de-al 19-lea pilot din totalul de 24 care are cel puțin o victorie, însă în cazul ibericului așteptarea a fost deosebit de lungă. Mereu rapid, fapt dovedit și de pole-positionurile anterioare, el era adesea prea agresiv sau lovit de ghinion. Acum, totul a mers perfect pentru Molina.

Pentru di Resta a fost un nou prilej pentru a zâmbi, situație rarisimă pentru el de când a pierdut locul în F1. Scoțianul a bifat al treilea podium stagional, fiind urmat de Spengler, ale cărui speranțe la titlu atârnă de un fir subțire. Însă, așa cum declarase și în prima manșă, canadianul este încântat că a jucat mereu curat și că BMW nu a făcut asemenea regie, precum Audi la Spielberg sau Mercedes în acest weekend de pe Ring.

Însă titlurile se pot câștiga și așa, iar Wehrlein este cu o mână pe trofeu și probabil nu va fi nevoie de manșa secundă de la Hockenheim pentru a pune punct disputei. Mortara este la 37 de puncte de german, iar Ekstrom la 38. Șanse matematice ar mai avea și Spengler (-46). La constructori, punctele s-au împărțit destul de echilibrat pe Ring, la fel ca pozițiile pe podium. Astfel, BMW păstrează șefia, cu 51 de puncte în fața Mercedes. Ceea ce părea o utopie, pare să capete contur: Audi ar putea încheia fără vreun titlu stagiunea actuală, în care jumătate din curse le-au revenit (8/16).

Material realizat de echipa Pitstops.ro