Când vine vorba de posterioare de BMW, ele sunt ori foarte bombate, ori foarte teșite. Noi am îndrăznit să facem un top 5 posterioare de BMW la care nu ar trebui să te uiți când ești de mână cu iubita. Dacă nu sunteți de acord cu noi, lăsați un comentariu…

Locul 5 – BMW Seria 7 (2006)

Locul 5 este foarte controversat, inclusiv la noi în redacție, pentru că aparține BMW-ului Seria 7 desenat de Chris Bangle, un designer care nu a primit prea multă dragoste. Noi credem însă că faceliftul a salvat această generație și că spatele ăsta de Miss BumBum arată mult mai bine pe stradă decât în poze. E puțin grăsuț, dar unora le place cu mai multă carne.

Locul 4 – BMW M6 Coupe (2015)

Actuala generație de BMW Seria 6 arată bine din mai multe unghiuri, nu doar din spate. Dar când ai 560 CP și 680 Nm probabil că cei mai mulți participanți la trafic te vor admira din spate. M6 coupe are niște șolduri late, stopuri și semnalizatoare care-s aranjate frumușel să-ți dea impresia că pictează cu lumină, dar și patru țevi de evacuare integrate opulent în bara din spate.

Locul 3 – BMW Z8 (2001)

BMW Z8 este unul dintre cele mai frumoase BMW-uri, alături de BMW 507. Nu este frumos doar pentru un BMW, este frumos și dacă-l pui lângă un Alfa Romeo sau un Jaguar. Trebuia să fie așa odată ce a apărut într-un film Bond, foarte pretențios cu mașinile lui. Un roadster modern cu design retro de proporții aproape perfecte, BMW Z8 ascunde sub capotă un V8 aspirat de 400 CP și 500 Nm, același motor din BMW M5 E39. Designul său a fost inspirat din cel al propotipului Z07, desenat de Henrik Fisker.

Locul 2 – BMW i8 (2015)

BMW i8 este o mașină care te copleșește din mai multe puncte de vedere, designul însă îți cere să te ciupești pentru a fi sigur că nu ai vedenii. Chiar dacă mașina arată bine din toate unghiurile, în spate se întâmplă ceva cu totul deosebit. Nu știm dacă designerii colecționează timbre sau le pun pe limbă, dar dacă-i privești îndelung stopurile o să ai impresia că și ele te privesc pe tine.

Locul 1 – BMW 328 Kamm Coupe (1940)

Mașina asta are mai ales un profil foarte bun, dar spatele are ceva din simplitatea unei mașini de curse cu forme impuse de aerodinamică, nu de vreun designer italian cu prea multă imaginașie. Altfel spus, tot vântul este cel mai bun designer. Caroseria i-a fost construită de Wunibald Kamm, un pioner al aerodinamicii la acea vreme. Mașina asta a câștigat cursa Mille Miglia în 1940 și a dispărut fără urmă în 1953. Din cauza nenorocitului de război mașinile (cinci la număr) au fost ascunse prin hambarele și grajdurile din mediul rural, dar au fost descoperite de trupele aliate care scormoneau după pradă de război. Trei dintre ele au fost redescoperite în Rusia, America și Anglia. Din bunăvoința celor de la BMW mașina din imagine a fost readusă la viață cu ajutorul puținelor poze existente (schițele de design au dispărut și ele) scanate în detaliu și introduse într-un program de design 3D. Într-un final a participat onorabil la cursa Mille Miglia din 2010.