Cel mai norocos om din lume trăiește în America, la țară, și tocmai a cumpărat un BMW M3 E30 cu 2.500 de dolari. Povestea sună cam așa.

Un posesor de BMW M3 E46 s-a dus la întâlnirea săptămânală cu posesorii de BMW, un lucru tot mai des întâlnit și pe la noi și de apreciat. E o metodă foarte bună de a schimba informații, de a-ți întări cunoștințele și de a-ți face prieteni noi. Aici mașina lui a atras atenția unei găști de puști, zice el, nu mai mari de 18 ani, care i-au povestit despre un BMW M3 E30 abandonat undeva într-o pădure. Știți cum e cu puștii ăștia – nu ești sigur niciodată dacă știu despre ce vorbesc ori dacă nu exagerează de dragul conversației. Dacă sunt și prietenii voștri, nu le dați unfriend încă, e datoria voastră să-i învățați de bine, că doar nu ne-am născut pasionați BMW. Ăsta a fost și primul lucru la care s-a gândit și norocosul din povestea asta – că puștii îl confundă cu un M3 E36 sau cu ceva care are o siglă M pur decorativă. Numai că puștii au scos și o poză cu mașina și arăta ca un E30 M3. Încă sceptic, norocosul a reușit să afle totuși adresa exactă a comorii îngropate, pe care a și vizitat-o a doua zi.

Omul nostru povestește că mașina a găsit-o în Virginia, după un drum demn de Blair Witch Project prin pădure, dar că odată ajuns acolo, a meritat toate blestemele locului. În față i s-a arătat această Scufiță Roșie, parcă regurgitată de lupul cel rău, pentru că nu arăta tocmai bine. El trebuia s-o facă acum pe vânătorul cel salvator, adică să despice burta lupului pentru a pune mâna pe Scufiță. Pustiu fiind pe acolo, a început să dea rotocoale mașinii, să-i dea șpițuri în roată și tot felul de chestii din astea profi care inspectează calitatea unei mașini. Interiorul arăta ca sufrageria unor vagabonzi, motorul lipsea, dar caroseria arăta destul de bine. Apoi a urmat o șcenă din aia ca-n filmele de groază, în care protagonistul nostru a început să bată la ușa unei cocioabe părăsite din mijlocul unei păduri bântuite. A întrebat bineînțeles dacă „e cineva acolo”, exact ca-n filme, a deschis o ușă scârțâind și a pășit în interior. Acolo, pe lângă poze prăfuite cu oameni morți și înscrisuri satanice pe pereți, a mai găsit și o factură cu numele proprietarilor, pe care a înșfăcat-o în grabă și a zburlit-o pe ușă fără să se uite înapoi.

După un research demn de misiunea unui detectiv particular eroul nostru a reușit să găsească o amendă recentă a numelui din factură, lucru care l-a ajutat să găsească noua adresa a propritarului cocioabei părăsite din pădure, o casă de 1,5 milioane de dolari din Potomac, Maryland, a unor coreeni. Acum trebuia să sune la soneria din aur a unui palat și să vorbească cu omul care și-a vândut sufletul pentru banii ăștia. I-a răspuns un moșulică foarte dubios care nu vorbea engleză cum trebuie și care a zis că-l sună el mai târziu. Ceva nu era în regulă cu bătrânelul ăsta, pentru că timp de o săptămână nu a dat niciun semn. Așa că a revenit la reședința oamenilor dubioși cu o casă în pădure și a sunat din nou la soneria din aur. De data asta i-a răspuns o femeie, care vorbea și engleza și care i-a dat numărul de telefon al fratelui ei, presupul propietar al BMW M3 E30. Din film de groază, scenariul lua forma unei telenovele cu rude pierdute și regăsite.

A doua zi l-a sunat pe proprietar, i-a explicat că i-a violat proprietatea și că i-a cotrobăit prin casă, dar și că ar dori să-i cumpere mașina. La telefon era primul proprietar al mașinii, care a cumpărat-o în 1988, când avea 25 de ani. I-a povestit că M3-ul avea un motor avariat, pe care l-a dus la reparat și a rămas neraparat. Nu știm cum vine asta, dar cu toții știm cât de zgârciți pot devenii milionarii ăștia coreeni la un moment dat. BMW-ul fusese abandonat de cinci ani și ar fi dorit să-l vândă pentru că nu mai avea nicio intenție s-o repare. Zgârcitul nabii…putea să dea măcar un anunț în ziar. „Vrei bre 2.500 de dolari pe ea”? Și a vrut fraierul…

Nu era el chiar atât de fraier, pentru că mașina nu era în cea mai bună condiție. Prima oprire a fost la spălătorie, acolo unde au ieșit la suprafață toate lucrurile bune sau rele. Apoi a urmat recuperarea pieselor avariate, recondiționarea caroseriei și a interiorului. Motorul nu a putut fi salvat, iar noul proprietar se gândește la un swap cu unul S52, de 3,2 litri. Știe că este păcat să nu-i monteze motorul original și că asta va afecta și prețul mașinii, dar zice că sunt ori foarte rare, ori foarte scupe, ori nu-s de vânzare.  Dacă vreți să-i dați o mână de ajutor, puteți să-l găsiți pe r3vlimited, unde și-a spus el povestea pentru prima dată.

Sursa – r3vlimited.com